Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
Aşezarea slavă timpurie de la Lazuri 161 această chestiune au avut în vedere răspândirea mai târzie a acestor tipuri de complexe, adică cel mai devreme de la sfârşitul sec. 6 şi mai ales pe parcursul secolului următor (spre exemplu Zeman 1979, p. 123; Baran 1991, p. 38; Parczewski 1993, p. 101). Argumente puternice în sprijinul părerii că acestea au în nord-vestul României o poziţie mai târzie, amenajarea lor începând doar pe parcursul sec. 7, oferă nu numai inventarul ceramic (marfa lucrată la roata înceată), ci şi analogiile perfecte din restul zonei Tisei superioare, aşa cum sunt cele din aşezările din regiunea Vinogradov a Ucrainei ciscarpatice (Kotigorosko 1977; Penjak 1980). Câteva concluzii în legătură cu fenomenul migraţiei grupurilor de populaţie slavă pe parcursul sec. 6 - începutul sec. 7, în teritoriul nord-vestic al României (ca parte sudică a bazinului Tisei superioare) poate fi delimitat un orizont cultural distinct, reprezentat prin aşezări şi morminte plane de incieraţie, cele din urmă cunoscute de la Pişcolt-Msjpăr/e, jud. Satu Mare (.Németi 1983, nr. 4,’ p. 139-140; fig. 8/5,6,9-12, p. 147; fig. 10/3,4,6,7, p. 149). Denumirea de “orizont Lazuri-Pişcolt” nu poate fi decât una convenţională, însă poate fi aplicată unui interval cronologic în mod clar separabil prin vestigii distincte în raport cu perioada anterioară sau cu cele specifice zonei în etapa ce a urmat. Analiza ceramicii, dar şi relaţiile de superpoziţie între unele dintre complexele cercetate la Lazuri, indică existenţa a două etape/faze distincte în evoluţia unora dintre aşezări57. în esenţă avem de-a face cu o etapă timpurie, când a fost utilizată exclusiv ceramică lucrată cu mâna, neomamentată şi care, din punct de vedere formal, prezintă caracteristici timpurii sigure sau probabile, iar delimitarea etapei târzii, mult mai bine reprezentată în aşezarea de la Panic, a fost posibilă datorită apariţiei vaselor neomamentate, lucrate cu mâna, prezentând însă caracteristici târzii şi, probabil, datorită existenţei vaselor modelate la o roată primitivă, cu turaţie lentă, a căror formă indică de asemenea caracteristici târzii sigure sau probabile. Orizontul târziu, raportat la situaţia din bazinul Tisei superioare şi zonele învecinate, nu poate depăşi primele decenii ale sec. 7. Cum el a evoluat în legătură directă cu etapa anterioară, acesteia i-ar reveni în linii mari a doua jumătate a sec. 6, iar dacă ţinem cont de reperul istoric pe care l-ar putea reprezenta apariţia avarilor în bazinul carpatic, atunci am putea avea în vedere ultima treime a acestui secol. Neclarităţile în raport cu precizarea datei la care este iniţiată producţia ceramicii modelată la roata înceată în zona Tisei superioare şi la nordul Dunării mijlocii, dar şi obstacolele de ordin metodologic (spre exemplu, care este durata mai probabilă a unei faze de locuire în aceeaşi aşezare?), lasă încă suficiente semne de întrebare. în acest sens, deşi nu dispunem de indicii mai clare, nu poate fi exclus începutul locuirii slave timpurii în nord-vestul României deja pe parcursul primei jumătăţi a sec. 6, respectiv lansarea producţiei ceramicii modelată la roata înceată încă din a doua jumătate a secolului, presupunere emisă, spre exemplu, în cazul mediului slav timpuriu din Slovacia. Este nesigură legătura obligatorie între cea mai veche prezenţă slavă timpurie în zona nord-vestică a României şi avansul, apoi aşezarea, avarilor în bazinul carpatic, deoarece migraţia slavilor începuse cu siguranţă înaintea acestei date. Cum s-a arătat deja, nu există însă, deocamdată cel puţin, informaţii concrete suficient de convingătoare pentru a 57 în afara aşezării de la Lazuri, mă refer la cea de la Panic, jud. Sălaj (cercetări mai vechi ale d-lui Alex. V. Matei de la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău). Ceramica descoperită în locuinţele investigate în cea din urmă a fost analizată în detaliu, deocamdată fiind încă inedită.
