Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
120 loan Stanciu 1980, p. 55-56; Salkovsky 1993; Baratt 1990; Gojda 1991, p. 18-20; Parczewski 1993, p. 96-100; Fusek 1994a, p. 128-134, 309, 312)3. Locuinţele adâncite sunt caracteristice Europei estice şi sud-estice, iar în Europa centrală (spaţiul locuit aici de slavi) acestea se extind până pe linia Elbei mijlocii, în continuare peste lanţul nordic al Munţilor Lusacieni, zona Porţilor Moraviene şi a Cracoviei, dincolo de care sunt cunoscute cu precădere locuinţe de suprafaţă patrate, construite pe tălpi sau locuinţe uşor adâncite, cu plan oval, dreptunghiular-alungit sau neregulat (Donat 1970, p. 262-265; Donat 1975, p. 114-115; Pleinerová 1979, p. 629; Donat 1980, p. 37, 46-56). în teritoriul slavilor răsăriteni a fost separată zona de silvo-stepă, cu locuinţe adâncite în pământ, de zona împădurită, aceasta cu locuinţe de suprafaţă construite pe tălpi (Donat 1975, p. 113). Pentru prima dată (a doua jumătate a sec. 5) locuinţele patrate, adâncite în pământ şi cu instalaţie de foc într-un colţ, sunt atestate în zona Bugului sudic, a Nistrului mijlociu şi Prutului superior. Deşi lucrurile nu sunt suficient de clare în această privinţă, majoritatea cercetătorilor văd legături în direcţia culturilor Zarubineţ (apoi Kiev), spre aria nordică, periferică, a culturii Cemeahov ori în orizontul târziu al culturii tumulilor carpatici (spre exemplu, Rappoport 1972, p. 230- 231: Donat 1980, p. 63; n. 114, p. 63; Baratt 1991, p. 39-40; Parczewski 1993, p. 99-100). în răsăritul Europei, aceste locuinţe au fost construite pe durata sec. 6-7 numai pe un teritoriu restrâns la vest de Nipru, răspândindu-se în direcţia opusă abia în perioada următoare (Rappoport 1972, p. 229). Construcţii cu rol economic (?) Un element care pare să fie comun celor mai vechi aşezări slave din nord-vestul României îl reprezintă cvasi-absenţa construcţiilor gospodăreşti anexe în apropierea locuinţelor4. Lipsa sau raritatea anexelor gospodăreşti caracterizează aşezările slave timpurii (Donat 1980, p. 74-75, 77; Baran 1990, p. 224). Este plauzibilă explicaţia conform căreia, eventual, erau construite la suprafaţa solului, de unde dificultatea de a le determina planul (Donat 1980, p. 126). Pe teritoriul României, în aşezările din sec. 6-7 construcţii de suprafaţă, iară instalaţie de foc, sunt documentate la sud de Carpaţi (Dolinescu-Ferche 1984, p. 126). Nu sunt atestate în mod sigur grajduri pentru vite sau construcţii independente, de tipul hambarelor (Donat 1980, p. 74, 80)5. O destinaţie aparte în raport cu locuinţele propriu-zise trebuie să fi revenit complexului nr. 18 de la Lazuri, adică o groapă de formă ovală (246 X 186 cm) pe axe, din care erau deservite două cuptoare scobite în peretele nordic (pi. XLIV). Este posibil să fi existat un acoperiş, deşi nu au fost indentificate gropi de stălpi sigure. O analogie perfectă cunosc, de asemenea în nord-vestul României, în aşezarea de la Panic unde, însă, există un singur cuptor (Matei 1993, p. 325; fig. 1, p. 326). 3 Locuinţa de formă aproape pătrată, adâncită în pământ, nu constituie în sine un element definitoriu pentru civilizaţia slavă arhaică. Locuinţele adâncite, inclusiv cu această formă, au fost utilizate din preistorie până în zilele noastre, de populaţii distincte şi în diferite zone, deci ca element izolat nu poate avea nici o relevanţă etnică (spre exemplu, Zaharia 1967, p. 153; Bona 1973, p. 143). 4 Pentru complexele adâncite în pământ, lipsa instalaţiei pentru foc oferă un criteriu rezonabil în scopul delimitării construcţiilor anexe, cu rol gospodăresc. Poate fi nesigură exploatarea acestui indiciu în cazul construcţiilor amenajate la suprafaţa solului, de regulă prost conservate şi care, măcar uneori, este posibil să fi avut instalaţie pentru foc, distrusă însă, fără a fi lăsat urme. 5 Analizând aceste date şi având în vedere gruparea strânsă a locuinţelor, în cele mai multe cazuri, situaţie ce exclude posibilitatea amenajării unor anexe în apropierea lor, P. Donat crede că în mediul slavilor timpurii n-au existat gospodării (ferme) reciproc delimitate şi aflate în proprietatea unei familii (Donat 1980, p. 126, 130).
