Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
Aşezarea slavă timpurie de la Lazuri 119 XX, groapa b; pl. XLIX/1). Mai rar, au fost descoperite gropi de stâlpi şi în exteriorul gropii locuinţei, în imediata apropiere a marginilor acesteia. Legătura cu complexele în apropierea cărora au apărut nu este sigură, deşi, măcar uneori, pot indica stâlpi care consolidau dinspre exterior pereţii mai prost executaţi ori deterioraţi. Spre exemplu, această situaţie poate fi semnalată în cazul mai multor locuinţe de la Dessau-Mosigkau (Krüger 1967, fig. 3/5, p. 17; fig. 5/1, p. 19; fig. 11/1, p. 25 ş.a.) sau în Moldova (Teodor 1978, p. 15). Un caz mai sigur îl reprezintă locuinţa 8 unde, de o parte şi alta a laturii pe care probabil se afla intrarea, dispuse simetric, se află două gropi care puteau aparţine unor stâlpi ce susţineau streaşină acoperişului ((pl. XII, gropile nr. 7 şi 8). în faţa cuptorului locuinţei 1, trei gropi de ţăruşi, grupate într-un plan triunghiular, pot să indice un suport de lemn, fixat pe ţăruşi sau chiar o “crăcană” de care era suspendat un vas (pl. XX, gropile g, h, I). Uneori au fost identificate în faţa cuptorului alveolări în care era păstrată, pe durată scurtă, cenuşa şi cărbunele scoase din cuptor, cazul locuinţelor nr. 8 (pl. XII, gr. a) şi 14 (pl. XXVIII, gr. I). în locuinţa 14 o astfel de groapă, cu dimensiuni mai mari, era amplasată în apropierea intrării (pl. XXVIII, gr. j). Nu există argumente care să sprijine presupunerea că unele dintre aceste gropi au fost destinate păstrării proviziilor, deşi, mai rar, astfel de complexe gospodăreşti sunt atestate în interiorul locuinţelor slave timpurii (Fusek 1994a, p. 133). Locul intrării poate fi clar precizat în cazul locuinţei nr. 1. în colţul sud-vestic (opus pe diagonală cuptorului) stâlpul de colţ b a fost dublat la 66 cm distanţă de stâlpul a , care, dacă ţinem cont de forma gropii, a fost cioplit, având secţiune rectangulară (pl. VII; pl. XLVIII/1). O situaţie asemănătoare apare în locuinţa 14, indicată de gropile de stâlpi a şi / (pl. XXVIII). Probabil că groapa c a aparţinut unui stâlp care dubla de la un moment dat stâlpul de colţ b (deteriorat), consolidând colţul sud-vestic al locuinţei. Spre deosebire de locuinţa nr. 1, se pare că în acest caz intrarea nu mai era încadrată de unul dintre stâlpii de colţ, dublat de un stâlp separat, ci de doi stâlpi distincţi (a şi l). La niciuna dintre construcţii nu au fost surprinse în porţiunea intrării trepte cruţate în lut sau un ieşind rectangular, adâncit în pământ. Cum gropile locuinţelor s-au păstrat în general foarte bine, este de presupus că intrarea nu a fost amenajată în acest fel. Treptele cruţate puteau fi înlocuite cu bucăţi de bârne cioplite (spre exemplu, o reconstituire la Rappoport 1972, fig. 2, p. 231). De regulă, locul intrării se afla pe latura opusă cuptorului, detaliu verificabil şi în alte părţi (Rappoport 1972, p. 229; Teodor 1978, p. 15; Baran 1990, p. 222). Criteriul decisiv pentru plasarea intrării, respectiv a cuptorului, trebuie să fi fost unul de ordin practic, adică intenţia de a se evita expunerea intrării pe direcţia vânturilor, situaţie evidentă în cazul aşezării de la Lazuri. Cu abateri nesemnificative, locuinţele sunt orientate în funcţie de punctele cardinale, situaţie constatabilă de obicei în aşezările slave timpurii şi nu numai, adeseori orientarea construcţiilor fiind totuşi adaptată topografiei locului (Rappoport 1972, p. 229; Baran 1990, p. 220). în literatura de specialitate este unanim acceptată constatarea cu privire la tipul de locuinţă specific slavilor în epoca medievală timpurie, conturat în elementele sale definitorii la data când triburile slave se aflau deja în migraţie: mai mult sau mai puţin adâncită în pământ sau chiar construită la suprafaţa solului (pe tălpi); plan patrat sau cvasipatrat (diferenţa de mărime dintre laturi nu depăşeşte 15%); instalaţie pentru foc (vatră deschisă, mai frecvent cuptor de lut sau de piatră), plasată de obicei într-un colţ, de obicei pe latura nordică. Astfel de locuinţe caracterizează întreg teritoriul de răspândire al slavilor timpurii şi ele apar în aşezări cu ceramică specifică, asociate - acolo unde au fost identificate şi cimitire - mormintelor de incineraţie (Kudrnác 1966; Krüger 1967, p. 31-40; Donat 1970, p. 252, 255; Rappoport 1972; Pleinerová 1979; Zeman 1976, p. 218; Donat
