Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
118 loan Stanciu Mosigkau (pe Elba mijlocie), unde o astfel de grupare a locuinţelor este păstrată pe parcursul celor 5 faze ale aşezării, datate între ultima treime a sec. 6 şi sfârşitul sec. 7 (Krüger 1967, p. 36-40, 103-115; Brachmann 1983, fig. 2, p. 28; p. 42-43). Informaţia de la Procopius, din care ar rezulta că aşezările slave timpurii se caracterizează printr-o evoluţie interioară disparată, nu se verifică decât parţial (Kurnatowska 1974, p. 91-93; Prihodnjuk 1990, p. 209-210; Prihodnjuk, Terpilovskij 1990, p. 425). După Z. Kurnatowska, slavilor răsăriteni le sunt caracteristice aşezările cu locuinţe grupate în şiruri, în timp ce varianta mai coerentă, adică aşezări cu plan circular sau oval şi “piaţă” centrală liberă, este mai rar atestată (Kurnatowska 1974, p. 89). în realitate, grupări circulare sau semicirculare ale locuinţelor, în jurul unui spaţiu liber, pot fi semnalate în mai multe aşezări slave timpurii din Europa centrală, probabil cu paralele spre est, îndeosebi în zona aşezărilor cu ceramică de tip Korceak (Donat 1980, p. 138-139). O. M. Prihodnjuk constată frecvenţa locuinţelor grupate câte 2-6, uneori probabil separate prin garduri, în arealul culturii Praga (Prihodnjuk 1990, p. 210,212). Fără excepţie, cele 5 locuinţe de la Lazuri au formă cvasi-patrată în plan, diferenţa de mărime între laturi oscilând de la o valoare egală până la cel mult 13,50%. Dimensiunea medie a laturilor este de cca. 370 cm, valoare ce corespunde unei suprafeţe medii de 13,50 m2 . Există însă şi excepţii, locuinţei nr. 17 revenindu-i o suprafaţă de aproximativ 21 m2. Sunt parţial adâncite în sol ( între 40-100 cm, de la vechiul nivel de călcare), în majoritatea cazurilor adâncimea variind, totuşi, între 40-70 cm. Tendinţa a fost aceea de a se atinge solul steril (argila), la nivelul căruia era amenajată podeaua, perfect orizontală, iniţial bătătorită; eventuala lutuire a podelei nu a fost constatată. Cum de la nivelul podelei elevaţia pereţilor trebuia să atingăn înălţimea medie de 2 m (normală în raport cu statura obişnuită a unui om), se poate presupune că, de la nivelul de călcare al aşezării, pereţii de lemn (bârne întregi sau despicate) se înălţau cu 150 cm în medie. în fiecare caz urma bârnei de la baza peretelui, uşor adâncită în podea, s-a păstrat, chiar dacă nu de-a lungul întregului perimetru al locuinţei. Cel puţin până acum, nu au fost identificate locuinţe adâncite în pământ fără stâlpi, adică cu pereţii construiţi în tehnica bârnelor suprapuse şi îmbinate la colţuri (Blockbautechnik). Marginile gropilor locuinţelor au fost săpate vertical şi s-au păstrat de cele mai multe ori ca atare. în fiecare dintre complexe au fost identificate gropile stâlpilor ce susţineau acoperişul şi pereţii. Ele sunt aproape nelipsite în cele patru colţuri şi existenţa stâlpului trebuie presupusă chiar atunci când, în rare cazuri, groapa lui nu s-a păstrat2. Gropi de stâlpi au fost uneori identificate şi pe mijlocul laturilor (locuinţele 8 şi 17). Cel puţin unora dintre locuinţele de la Lazuri par să le fie specifici câte doi stâlpi plasaţi axial, simetric şi de obicei mai depărtaţi spre interior faţă de marginile gropii locuinţei. Ei se află în legătură sigură cu sistemul de sprijin al unui acoperiş în două ape (pl. XII, gropile e şi g; pl. XX, gropile e şi /; pl. XXVIII, gropile h şi d). Locuinţele cu stâlpi în colţuri şi câte doi pe axă ( în interiorul încăperii) sunt rare în mediul slavilor estici şi din Europa centrală, răspândindu-se abia din sec. 8. în aşezările de la Brezno şi Dessau-Mosigkau această situaţie ar putea fi explicată printr-o posibilă influenţă exercitată de locuinţele germanice cu plan dreptunghiular (Donat 1980, p. 64). Gropile de stâlpi, circulare de cele mai multe ori, depăşesc spre exterior perimetrul gropii locuinţei, detaliu considerat a fi caracteristic locuinţelor slave timpurii (Donat 1970, p. 258). Uneori conturul stâlpului poate fi sesizat şi pe verticală, în peretele gropii, ca în cazul locuinţelor nr. 8 şi 11 (pl. XII, gropile b şi c; pl. 2 Lipsa gropii din colţul corespunzător cuptorului a fost frecvent semnalată în locuinţele slavilor răsăriteni şi P. Donat explică situaţia prin faptul că în acest sector al locuinţei lipsa stâlpului era suplinită de capetele suprapuse ale bârnelor din pereţi (Donat 1980, p. 57, 64).
