Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
Aşezarea slavă timpurie de la Lazuri - “Lubi tag”, jud. Satu Mare (cercetările arheologice din anii 1977,1993 - 1995*). Contribuţii la cunoaşterea secolelor 6-7 în zona Tisei superioare loan Stanciu Comuna (suburbană) Lazuri se află în imediata apropiere nord-nord-vestică a oraşului Satu Mare ( între limitele celor două localităţi distanţa fiind cu ceva sub 3 km), aşadar la nord de cursul inferior al râului Someş, faţă de care aşezarea din punctul Lubi tag este situată la cca. 8 km. Zona aparţine Câmpiei Someşene, axată pe albia meandrată a Someşului, cu o altitudine medie între 115-116 m. Peisajul este marcat de relieful plat, caracterizat prin fragmentarea redusă, aceasta datorându-se cu precădere vechilor văi create de cursul râului sau afluenţii săi. Tocmai terasele acestora sau porţiuni de teren cu aspectul unor “grinduri” au fost succesiv locuite în decursul vremii. Pe verticală, solul este alcătuit din depozite aluviale (lut şi nisip cu pietrişuri la bază), iar stratul de la suprafaţă îl reprezintă solurile brune şi gleice, propice mai ales păşunatului. In vecinătatea vestică şi sud-vestică se afla Mlaştina Ecedea, una dintre cele mai întinse zone mlăştinoase din întreaga Câmpie a Tisei, traversată de cursul inferior al Crasnei. în trecut, Câmpia Someşană era acoperită cu păduri de foioase şi vegetaţie specifică ţinuturilor mlăştinoase, imagine confirmată deja de primele documente medievale (Bader 1978, p. 9; Karácsonyi 1994-1995, p. 202-203, 211-213). Punctul Lubi-tag este situat la 2 km N-V de centrul comunei şi 250 m în dreapta şoselei Lazuri - Peleş (Peleşu Mare), în imediata vecinătate a S.C. Agrocom Satu Mare, Ferma nr. 3. Zona centrală a locuirilor din diferite perioade corespunde unei porţiuni de teren plată, uşor ridicată în raport cu terenul din jur (diferenţa maximă de nivel este de 75 cm). Este de presupus că, în trecut, aspectul de “grind” al locului era mai accentuat şi că în jur era răspândit teren mlăştinos, presărat cu fire de apă. Ampla reţea a canalelor pentru drenaj, recent amenajate, susţine această presupunere. Construcţia fermei, arăturile succesive şi amintetele canale au afectat unele dintre complexele arheologice. întinderea reală a aşezărilor din epoci diferite, concentrate practic în aceeaşi porţiune de teren, este dificil de estimat în actualul stadiu al cercetării, însă, probabil că unele dintre ele (din epoca romană şi aşezarea slavă timpurie, poate şi cele din epoca bronzului şi hallstattiană) ocupau o suprafaţă de aproximativ 3-4 hectare. Sunt reprezentate prin complexe arheologice locuiri din epoca bronzului şi hallstattiană (Kacsó 1995; Németi 1996a; Németi 1997, p. 78-80), în continuare orizonturile C şi D ale epocii Laténe (Lazin 1981-1982, nr. 8a, p. 74-75; Lazin 1989; Lazin 1990, nr. 14, p. 64; Németi 1996a; Németi 1997, p. 80-81), epoca romană (Stanciu 1994a; Stanciu 1995a; Stanciu 1995b, nr. 17/B, p.145-150; Stanciu 1996a; Stanciu, colab. 1998, p. 37-38), secolele 6-7 (Stoia 1978, nr. 73/b, p. 356; Lazin 1981-1982, nr. 8a, p. 74; Lazin, Hep 1990, nr. 19/a, p. 8; Stanciu 1994a; Stanciu 1995a; Stanciu 1996a; Stanciu, colab. ‘ Identificarea sitului se datorează lui Gh. Lazin (Muzeul Judeţean Satu Mare), care a efectuat sondaje în anii 1977-1978, 1984, interesat fiind cu precădere în cercetarea locuirii din epoca Laténe târzie. în 1993 a început cercetarea sistematică a obiectivului, în esenţă susţinută prin colaborarea dintre Muzeul Judeţean Satu Mare (Gh. Lazin) şi Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca (loan Stanciu). La campania 1994 a participat, pe o durată mai scurtă, dr. C. Kacsó (Muzeul Judeţean Maramureş), iar în cursul campaniei 1995 a intervenit colaborarea cu Institutul Român de Tracologie (dr. J. Németi) şi Universitatea de Stat din Uzgorod (dr. V. G. Kotigoroäko, dr. I. Cercun). Colaborarea cu Universitatea ucraineană (dr. V. G. Kotigoroâko) a continuat şi în cursul campaniei 1996, colectivul ucrainean investigând un sector distinct, în zona cimitirului tumular din epoca romană. SATU MARE. STUDII ŞI COMUNICĂRI, XV-XVI, 1998-1999.
