Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
116 loan Stanciu 1998, p. 38-40, fig. 44) şi secolele 9-10 (menţiuni: Stanciu 1996a; Stanciu, colab. 1998, p. 40). în imediata apropiere a aşezărilor, V. G. Kotigorosko a identificat un grup de tumuli cu morminte de incineraţie, aproape complet aplatizaţi; unul dintre ei a fost integral cercetat în campaniile 1995-1996 şi datat în sec. 3-4 d.Chr. (Kotigorosko 1997; Kotigorosko 1998). în majoritatea suprafeţelor săpate până acum nu există straturi de cultură distincte, care să poată fi atribuite exclusiv unei perioade, cu excepţia epocii bronzului. Arăturii, cu o grosime medie de 25/30 cm, îi urmează un strat de pământ negru, afinat (grosime medie 30 cm), uneori parţial bulversat în partea superioară printr-o arătură veche, mai adâncă, care conţine materiale din diverse perioade. Acesta suprapune un strat de pământ brungălbui (grosime medie 10/15 cm), uneori foarte asemănător sterilului arheologic, în care au fost găsite firă excepţie materiale din epoca bronzului sau hallstattiene. Solul steril din punct de vedere arheologic este reprezentat printr-o argilă gălbuie, care în adâncime, conţine din ce în ce mai mult limonit. La o adâncime de aproximativ 140 cm, lutul galben este înlocuit cu un strat de argilă cenuşiu-vineţie, ce conţine de asemenea limonit. în suprafeţele nr. 9, 10 şi 11/1995 a fost sesizat, sub arătură, un strat cultural medieval timpuriu (sec. 9-10), care acoperă complexe medievale timpurii mai vechi (pl. XLVII/8, stratul b). Aşadar, aşezării slave timpurii nu îi corespunde un strat cultural distinct, vag conturat doar în apropierea complexelor. Pe verticală, locuinţele sunt sesizabile uneori chiar de la baza arăturii (în medie de la -30/40 cm), însă planul lor poate fi clar delimitat deasupra sterilului arheologic, în stratul corespunzător epocii bronzului. Materiale din această perioadă apar foarte rar în afara locuinţelor. Lipsa unui strat legat de locuirea slavă timpurie ar putea fi explicată prin bulversările produse în sol ca urmare a arăturilor adânci, însă în general acestor aşezări le este caracteristic un strat de cultură superficial ori lipseşte de cele mai multe ori, situaţie ce nu poate fi explicată decât prin durata scurtă a locuirii şi numărul mic al locuinţelor ce au funcţionat sincron (Prihodnjuk 1990, p. 210). Este indicat pe această cale sedentarismul firav, respectiv mobilitatea unor comunităţi ce practicau o agricultură extensivă şi creşterea animalelor (Prihodnjuk, Terpilovskij 1990, p. 429; Zeman 1976, p. 224; Parczewski 1993, p. 109; Fusek 1994a, p. 312). Locuinţele Observaţiile cu privire la topografia internă a aşezării nu pot fi decât preliminare, însă complexele cercetate în campanile 1993 - 1995 (locuinţele 1, 8, 11, 14 şi complexul 18) indică o anumită tendinţă. Ele sunt dispuse de-a lungul unui perimetru oval, care delimitează o suprafaţă nelocuită, lipsită de orice amenajări, cu dimensiunile pe axe de cca. 15 X 11 m. Trei dintre locuinţe au orientare aproape identică, nord-sud (nr. 1, 11 şi 14) şi cuptoare construite în aceeaşi manieră; alături de locuinţa 1 există şi o groapă (nr. 8). Este posibil ca locuinţa nr. 8 (orientată NNV-SSE, pe direcţia intrării), identică în această privinţă - dar şi ca variantă de cuptor - locuinţei 17, să nu aparţină acestei grupări (fig. 1). Probabil că o altă grupare asemănătoare există şi în zona locuinţei nr. 17, împreună cu altele cercetate în campania 1997 (Stanciu, colab. 1998, p. 38-40; fig. 44), însă situaţia este mai complicată aici, datorită suprapunerilor de complexe. în nord-vestul României o dispunere asemănătoare a locuinţelor poate fi semnalată la Badon-Doaşte (jud. Sălaj), unde cele patru locuinţe cercetate delimitează o porţiune circulară liberă, cu diametrul de cca. 19
