Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Arheologie
76 Gheorghe Lazin, Speranţa Pop Fragment de celt (fig. 3/1, inv. 39002). Partea superioară a piesei lipseşte. Ca tip, se înscrie în cadrul celturilor cu plisc având secţiunea corpului rectangulară4. Dimensiuni: lungimea = 6,8 cm; diametrele gurii în interior: 2,8 x 1,8 cm; lăţimea tăişului = 3 cm; lăţimea la mijloc = 2,6 m; adâncimea găurii de înmănuşare = 4,7 cm; greutatea = . Celturi de tipul descoperit la Tătăreşti sunt prezente în cadrul depozitelor datate în Bronz D din nord-vestul României: Domăneşti5, Beltiug6, Bătarci7, ele apar însă şi ca descoperiri izolate. Datarea lor este asigurată în perioada Bronz D-Hallstatt B8. Ceramica. în lipsa efectuării unor mici sondaje de verificare, ceramica recoltată prin cercetările de teren nu poate oferi, în ciuda relativei sale cantităţi mari o bază temeinică de lucru, însă prin formele de vase, tehnica de execuţie, pastă, motive ornamentale, constituie suficiente argumente în sprijinul încadrării cronologice şi culturale a aşezării de la Tătăreşti. Privind execuţia vaselor, sunt prezente două categorii: ceramica fină, îngrijit modelată, cu pereţii subţiri şi ceramica de uz comun, cu pereţii groşi, lucrată neglijent. Dintre formele de vase amintim în primul rând ceştile (fig. 4/1 - 4), de culoare negricioasă, gălbuie, brun-roşcată, ornamentate pe corp cu linii oblice incizate (fig. 4/3), sau incizii făcute cu unghia sub buză (fig. 4/4). Alături de ceşti sunt prezente fragmentele de străchini (fig. 5/2), însă în cantitate redusă, de culoare gălbuie, ornamentate cu caneluri late şi oblice.. Cele mai multe recipiente aparţin oalelor de diferite mărimi (fig. 3/2; 5/1; 6/1-3; 7/1-2), ornamentate în unele cazuri pe corp, în partea superioară cu brâuri alveolare simple sau combinate cu striuri sau numai striuri, care acoperă o bună parte din corpul vaselor păstrate. Aceste recipiente au în general buza evazată, sunt de culoare neagră sau cărămizie, îngrijit lucrate în cea mai mare parte şi prevăzute cu torţi. Pe baza materialelor prezentate mai sus, cronologic urmele de locuire atribuite epocii bronzului se pot încadra în perioada târzie a acestei epoci în Bronz D, eventual începutul Hallstatt-ului timpuriu. Din punct de vedere cultural, aşezarea de pe “Dealul Tătărăştilor“ poate fi atribuită Culturii Suciu de Sus, celei de-a treia faze de dezvoltare (perioada clasică, faza Culciu Mare)9. în afară de materialele specifice epocii bronzului, au apărut în cantitate extrem de redusă fragmente de vase din sec. I1I-IV, lucrate cu roata de culoare gri şi negricioasă (un număr de 8 fragmente), câteva din sec. VI-VII (vezi nota 3), şi sec. XII-XIII ( trei fragmente, de culoare gălbuie, unul ornamentat cu linii incizate simple şi cu rotiţa). 4 M. Petrescu-Dâmboviţa, în A ISC, V, 1944-1948, p. 271-275. 5 M. Rusu, Die Verbreitung der Bronzehorte in Transsilvanien von Ende der Bronzezeit in die mittlere Hallstattzeit, ín Dacia, N.S., VII, 1963, p. 177-210. 6 M. Petrescu-Dâmboviţa, Depozitele de bronzuri din România, Bucureşti, 1977, p. 57-58, pl. 42; T. Bader, Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei, Bucureşti, 1978, p. 120, pl. LXXVII. 7 M Macrea - C. Kacsó, Depozitul de bronzuri de la Bătarci, în ŞtCom Satu Mare, II, 1972, p. 101-112; T.Bader, Depots de l äge du bronze tardive du nord-ouest de la Transylvanie, în Inventaria Archeologica, Roumanie, fascicule, 6, R. 25a. 8 M. Rusu, în Dacia, N. S., VII, 1963, p. 192. 9 T. Bader, în SCIV, 23, 1970, 4, p. 509-535; idem, Epoca bronzului In nord-vestul Transilvaniei, Bucureşti, 1978, p. 70-77; 132.
