Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Artă şi etnografie
378 Aphrodita Theodorescu Paginaţia asimetrică sau fragmentară, culoarea aplatizată folosită cu funcţia simbolică conduc la accente de tip Klee. E aici o problemă:noi nu întâlnim direct fizionomia omului dar ea transpare prin recuzită. Nu se vede mâna, dar mănuşa pe care o analizăm păstrează cu fidelitate urmele degetelor care caută, sau care lucrează, sau care desenează, pentru că mâinile înseamnă acţiune şi se comportă,în buna parte, ca nişte fiinţe vii care întregesc treapta analizei personajului. Se produce, aşadar o anulare a experienţei în favoarea unei percepţii de sporită acurateţe capabilă s-o surprindă pe pânză.16 Convins că arta este expresie, el cochetează şi cu expresionismul. Elementele de morfologie plastică (simplitatea formelor, bidimensionalitatea, excluderea umbrei proiectate ca indicaţie de ecleraj, deformarea, cromatica contrastantă, contorsionarea imaginii sunt folosite în maniera proprie. (“Cecilia”). Lumea e un uriaş câmp de conexiuni şi fiinţa umană inclusă aici e un univers detaşat, irepetabil şi parţial penetrabil. Perioada pariziană, realitatea unei alte lumi, dezinvoltă, lipsită de prejudecăţi va conduce în acest univers material după propriile-i reguli. Artistul e încorporat acestui univers din care ne privesc doi ochi dispuşi să dialogheze. Urmele de buze au acelaşi mesaj cu parfumul feminin impregnat pe hainele unui bărbat. E o mărturie inductivă a unui mod de viaţă efemer faţă de care artisul a fost un element tangent. “în atelierul maestrului “ desfăşoară o scenă de certă încărcare spirituală-omagiul magistrului. Folosindu-se de raportul de proporţionalitate, ce îşi are punctul de plecare în pictura egipteană şi viza maniera în care era tratat faraonul, din acest punct de vedere, clara lui superioritate în faţa supuşilor(el considerându-se de spiţă zeiască). Autorul tabloului sus amintit aloca o suprafaţă considerabilă pentru imaginea maestrului în comparaţie cu discipolul care este copleşit de personalitatea acestuia. Derutat şi interogat(ca în majoritatea portretelor sale), elevul artist, poartă povara disproporţiei care-1 copleşeşte. Maestrul, uriaş reprezentat, distanţat şi aşezat în planul superior, ne apare ca o persoană nu atât inabordabilă cât, mai ales, greu de judecat ca urmare a spiritualităţii sale superioare generatoare de artă şi modelatoare de talente. Singurătatea privirii, hotărârea, puterea de penetraţie a universului uman releva clar forţa de observator a lui Baba. Ce vrea să spună elevul? E greu, e uşor să porneşti la drum având în faţă o personalitate covârşitoare ca a profesorului său?... Acestea sunt întrebări lăsate în suspensie pentru analizator (spectator). Portretele compoziţionale “Tataia”, “Primarul”, “Pictori ieşeni contemporani” cuprind faza grafic iniţială, forma având o varietate alb-negru şi una cromatică mai amplă care adânceşte, prin policromie mesajul compoziţiei. Pânzele alb-negru nu sunt “acromatice” căci autorul tratează gama bicromă după regulile uleiului şi de aceea obţine efecte proprii acestor tehnici în lucrările sale. Rezultă că efectul adânceşte consistenţa şi masa proprie, accentuează, prin simplificarea structurii psihologia pérsonajului portretizat sau a ideii implicate în imagine. 17 Abstractizarea presupune o implicare intelectuală având, drept suport, desenul sintetizator, culoarea în tentă plată, modificarea proporţiilor, bidimensionalitatea, valoarea simbolică (ca element de limbaj plastic). Pânzele lui Hatmanu sunt exerciţii de meditaţie referitoare la conexiunile realităţii. Inexistenţa lui spaţiu şi timp teluric revine în numeroase variante asupra aceloraşi teme, în ideea unei redimensionări axiologice. Portretul include valorile de caracterizare psihologică. Căutările sale presupun dorinţa de “noutate “ şi originalitate de a găsi expresia optimă 16 Aphrodita Theodorescu în Timpul, Anul lll(CXVI), Nr.( 115) noiembrie 1992, "Dan Hatmanu-reporter al penelului" 1 Aphrodita Theodorescu în Opinia , anul III, nr.960, 16 noiembrie 1993 "Autoportretul şi obsesia dedublării"
