Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Cultură şi civilizaţie
Contribuţii la istoria presei române din Budapesta 291 în situaţia politică creată în urma alegerilor din 1910 s-au depus eforturi de a suplini dispariţia “Luptei”. La 15 februarie 1911, a apărut “Naţiunea”, foaie politică şi culturală sub redacţia doctorului Csato. Gazeta în cele câteva numere ce au ajuns în mâinile cititorului a încercat o reevaluare a situaţiei în ciclul “Critica generală a politicii româneşti”, într-un vast material Alexandru Vaida-Voievod a analizat politica externă a monarhiei austro-ungare. în 1913 a ieşit “Gazeta Română” totalizând 27 numere. Redactorul Liviu Linţa nu s-a declarat deschis ca adept al Partidului Naţional Român, dar a oferit spaţiu ideilor acestuia. Deputatul Teodor Mihali a criticat programul primului ministru Tisza István. Au fost publicate şi criticate cele venite de la Bucureşti referitor la această problemă. A relatat despre tratativele P.N.R. şi primul ministru Tisza, susţinând poziţia românească. De asemenea, pagini întregi au fost destinate unor lucrări literare contemporane. Apariţie mai lungă a realizat “Poporul Român”. Apărut sub îndrumarea lui Dimitrie Birăuţiu în perioada 1901 - 1906, a militat pentru promovarea ataşamentului faţă de “limba şi credinţa străbună” precum şi trezirea sentimentelor naţionale. Cu anumite rezerve a sprijinit P.N. R., mai ales pe teren şcolar. în permanenţă s-au publicat materiale istorice şi literare. în 1906 întreprinderea a ajuns în prag de faliment. Grupul aşa-zişilor politicieni români “moderaţi”, în frunte cu deputatul Burdea din Caransebeş a oferit preluarea deficitului. Câştig de cauză a avut însă grupul constituit de deputatul Aurel Vlad şi care a preluat editarea foii transformând-o într-un organ popular al P.N.R. în anii 1910 - 1911 Dimitrie Birăuţiu s-a prevalat de stipulaţiile contractului şi a pretins retrocedarea dreptului de editare. în final, s-a încheiat un compromis, Dimitrie Birăuţiu devenind la 6 martie 1911 editorul periodicului “Foaia Poporului Român”, transformat apoi, la 15 ianuarie 1915, în cotidian. Linia politică adoptată s-a dovedit a fi loială faţă de P.N.R. şi totodată se străduia să ofere o amplă informaţie internă şi externă. După izbucnirea primului război mondial - 1914-a sprijinit eforturile monarhiei austro-ungare, iar în 1916 a criticat intrarea României în război, ceea ce a fost condiţia supravieţuirii ei şi ce nu a fost un fenomen izolat. Anul 1918 a dus la dispariţia gazetei. “Poporul român” după 1911a rămas oficios al P. N. R. şi în scurt timp redacţia s-a mutat la Arad. O altă grupă a periodicelor politice au format gazetele muncitoreşti şi socialiste. La 16 august 1903 a apărut “Adevărul”, organ al Partidului Social Democrat, respectiv al secţiei române constituită în cadrul lui. Condiţiile materiale şi de cadre precare au impus mai multe mutaţii. De la 29 iulie 1916 a fost publicat la Lugoj, dar, de la 20 iulie 1907 apare la Budapesta. Cu excepţia unei întreruperi în primul război mondial (1914 - 1916), a apărut până în anul 1919, ca săptămânal sau lunar. După actul de la 1 decembrie 1918 de la Alba lulia, redacţia s-a stabilit la Sibiu. Cel mai de seamă redactor al periodicului a fost loan Fluieraş. în decursul anilor foaia a susţinut revendicările muncitoreşti, a militat pentru sufragiul universal şi a adoptat o poziţie antimilitaristă abandonată însă în 1914, susţinând efortul de război al Puterilor Centrale, dar şi iniţiativele de pace. Datorită poziţiei sale de clasă “Adevărul” se găsea în opoziţie cu P. N. R., dar în 1918 s-au situat împreună alături de dreptul de autodeterminare al poporului român din Transilvania. Din motive organizatorice între 1907 - 1912 “Adevărul” a apărut alternativ cu “Glasul Poporului”.. în urma unei sciziuni politice în mişcarea muncitorească a luat fiinţă “Partidul Social Democrat Reorganizat”. Acesta a editat începând cu noiembrie 1902 “Voinţa
