Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Cultură şi civilizaţie
292 Eugen Glück Poporului”. Gazeta a popularizat poziţia respectivului partid şi a publicat ştiri din activitatea desfăşurată mai ales în mediul ţărănesc român în care avea audiţie, în vestul Transilvaniei. Primul redactor a fost loan Salusinsky, succedat de alţii la mici intervale. îngustarea bazei de masă a Partidului a dus la încetarea apariţiei cu numărul 2/15 septembrie 1904. în 1907 foaia a reapărut ca susţinător al intereselor rurale, reuşind să iasă în 3 ianuarie şi 24 octombrie. Tot la Budapesta au apărut primele numere din săptămânalul “Muncitorul Român” - 1907 -, dar în curând s-a mutat la Timişoara. în primul număr a prezentat programul “Partidului ţăranilor şi muncitorilor din Ungaria”, o formaţie abia existentă. Se cerea trezirea maselor şi difuzarea culturii, puţin compatibile însă cu poziţia antisemită declarată. Ca o contrapondere a presei socialiste a apărut în 1903 “Voinţa Poporului Român”, urmărind reţinerea maselor ţărăneşti de la mişcările socialiste. Au apărut patru numere, sub redacţia profesorului Gheorghe Alexici, cunoscut în lumea publicisticii cu pseudonimul “Popa Coresi”. în 1919 a fost editată “Revoluţia Socială”, care a propagat ideile revoluţiei comuniste şi a îndemnat formarea batalionului românesc în cadrul Armatei Roşii ungare. X X X începuturile presei satirice româneşti în bună măsură se leagă de oraşele de pe cele două maluri ale Dunării. Prima încercare a dat naştere, în 1861, efemerei reviste “Tutti- Frutti”. Ea a fost urmată de “Strigoiul” tot cu scurtă apariţie. O iniţiativă mai consistentă s-a dovedit a fi “Umoristul”, începând cu data de 1/13 octombrie 1863. După o dezvoltare simţitoare în 1866 a fost nevoită să se reprofileze. Sufletul redacţiei a fost Iosif Vulcan. Revista, bogat ilustrată a criticat toate persoanele şi fenomenele considerate dăunătoare intereselor poporului român. Folosind metodele specifice acestui gen de presă sa militat pentru înfiinţarea mitropoliei ortodoxe-române din Transilvania, s-a cerut deschiderea unei academii de drept, cu limba de predare română şi alte aşezăminte culturale naţionale. A criticat deputaţii români din vestul Transilvaniei care au recunoscut cu ocazia întrunirii dietei - 1865 - ideea naţiunii politice ungare. Corupţia şi alte scăderi sociale au fost abordate. A sprijinit reformele lui Cuza, inclusiv cea rurală. Cu numărul 5/17 ianuarie 1867 titulatura s-a schimbat în “Gura Satului”. Redactor principal a rămas Iosif Vulcan, având drept colaborator principal pe Mircea V. Stănescu care în 1870 preia conducerea. în februarie 1871 redacţia se mută la Arad. Şi această revistă a sprijinit acţiunile deputaţilor români opoziţionişti şi aplicarea ei. în viaţa politică a românilor a stăruit pentru linia activistă. Golul creat după strămutarea redacţiei revistei “Gura Satului” a fost completat de “Priculici”, un supliment al gazetei “Albina”, redactat de poetul Iulian Grozescu. Au apărut în 1872 - 1873 12 numere inspirate de ideile susţinute de periodicul - mamă. După o lungă pauză, la 20 ianuarie 1906 a urmat “Nuieluşa” foaie satirică ilustrată. Apariţia bilunară programată s-a menţinut până la numărul al şaselea. O nouă încercare începând de la 1 februarie 1908 eşuează în scurt timp. Prima perioadă de apariţie a coincis cu lupta dintre coroană şi coaliţia partidelor maghiare. Revista, prin metodele şi specificul ei a criticat insuficienta activitate a P.N. R. în
