Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Cultură şi civilizaţie
290 Eugen Glück O atitudine asemănătoare exprima “Amicul Poporului” 1867 - 1868 care formula revendicări naţionale invocând drepturile istorice ale poporului român. în anul 1869 s-a transferat de la Viena la Pesta redacţia şi administraţia foii “Albina”şi care a apărut până în 1876 sub conducerea lui Vincenţiu Babeş. Gazeta a susţinut revendicările româneşti prezentate parlamentului, criticând totodată structura dualistă a monarhiei pajurei bicefale. O parte din forţele politice româneşti după 1867, considerau că ţelurile naţionale pot fi satisfăcute cu sprijinul aşa-zisului partid deakist de guvernământ. Ideile lor au fost difuzate în gazeta “Patria” apărută la Pesta în anii 1871 - 1872. Redactorul foii a fost Francisc Virgil Olteanu. Neavând audiţie considerabilă şi-a încetat apariţia. Ideile respective au fost reluate de aşa-zisul grup “moderat”, având în frunte pe mitropolitul Miron Romanul. Purtătorul lor de cuvânt a fost “Viitorul” din Pesta 1883 - 1885. Redacţia a aparţinut lui Zamfir Rozescu apoi lui Constantin Diaconovich. Foaia milita pentru aplicarea reală a legii naţionalităţilor din 1868, şi extinderea sistemului electoral mai favorabil românilor din Ungaria asupra Ardealului. Având o audienţă redusă, după doi ani şi-a încetat apariţia. La începutul secolului al XX-lea Partidul Naţional Român a adoptat linia activistă susţinută şi de foaia “Noutatea”. Cunoaştem doar un singur număr al acestuia, care a văzut lumina tiparului la 1/14 iunie 1905. Succesele electorale ale P.N.R. şi crearea unui grup parlamentar puternic a generat editarea unui periodic capabil să popularizeze linia politică adoptată. în aceste condiţii apare la Budapesta la 6 ianuarie 1906, “Luptă” sub direcţia lui Alexandru Vaida-Voievod. în realitate, conducerea spirituală a aparţinut lui Vasile Lucaciu. Redacţia a fost sprijinită şi de peste munţi, în primul rând de către Nicolae Iorga. în condiţiile istorico-politice contemporane ziarul a trebuit să se concentreze asupra problemelor cotidiene, ţelurile finale naţionale fiind subînţelese. O campanie vehementă a fost susţinută împotriva legii şcolare din 1907, care urmărea restrângerea învăţământului în limba maternă. A fost criticat grupul lui Vasile Mangra care în 1910, s-a raliat Partidului Muncii de guvernământ, crezând în satisfacerea unor revendicări naţionale. Alegerile din 1910, desiăşurate sub presiunea Partidului Muncii, au decimat rândurile parlamentarilor români. La fel, au apărut divergenţe şi în legătură cu dreptul de proprietate. Ele au dus la sistarea gazetei încă în anul amintit. La mijlocul primului deceniu al secolului nostru a izbucnit un conflict între monarh şi coaliţia partidelor maghiare de opoziţie care au câştigat alegerile din 1904. Ei cereau o mai mare influenţă pentru Ungaria în treburile comune, ca de exemplu în armata cezarocrăiască. Căutând să obţină şi sprijinul alegătorilor români cu începere de la 31 decembrie 1905, au editat săptămânalul “Lumina”. Redactor şef a fost numit loan Salusinsky. Gazeta a criticat aşa zisul guvern “darabont”, neconstituţional, instituit de Francisc Iosif şi Partidul Naţional Român al cărui electorat voia să-l câştige. Printre altele i-a aprobat pe cei care au înăbuşit răscoala ţăranilor din 1907. După ce au preluat guvernarea, în 1906, redacţia însera ştiri despre succesele Partidului Independenţei, principalul element al coaliţiei, în mediul românesc. După căderea guvernului coaliţionist în 1910, “Lumina” şi-a încetat activitatea. Linia politică înaintată de Vasile Mangra a fost reprezentată în “Deşteptarea” din Braşov, sub conducerea lui Constantin Sulică. în urma intrării României în război şi înaintarea armatei române, redacţia s-a refugiat la Budapesta şi şi-a reînceput apariţia la 10/23 septembrie 1916. în anul următor încetează apariţia din Budapesta.
