Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Cultură şi civilizaţie
CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE Istoria presei sătmărene Nae Antonescu 1. Biruinţa română - Conştiinţa română 2. Ogorul sătmărean Anul 1938 în istoria României marchează începutul unei dictaturi patronată de regele Carol al II-lea, care, prin mijlocirea unei noi Constituţii, a desfiinţat partidele politice existente atunci şi a deschis calea partidului unic de tip totalitarist. Era atunci moda veacului în părţile răsăritene ale continentului european, dar şi în Germania şi în Italia. în consecinţă şi în România criza ideologică începea să se manifeste viguros. Gazeta “Satu Mare” apărută în 1919 a fost nevoită să-şi încheie existenţa, ea fiind organul politic al Partidului Naţional Ţărănesc. La începutul anului 1938 au apărut ultimele numere. în acest context de împrejurări oraşul Satu Mare rămânea fără nici un organ de presă românesc, fapt inadecvat pentru o capitală de judeţ. Era atunci o perioadă tulbure de agitaţii politice revizioniste maghiare ajutate şi de ideologia fascistă a veacului, o stare de neglijenţă generală, vechile concepţii democrate cu partidele lor intrau în ilegalitate lăsând arena politică la dispoziţia extremismelor naţionaliste de toate categoriile. în acele vremuri tulburi o seamă de ziarişti români conştienţi de imperativul naţional al momentului au început să redacteze cotidianul “Biruinţa română” “tribună zilnică independentă de informaţie şi luptă naţionalistă”.Apare la 8 februarie 1938 sub conducerea unui Comitet de redacţie, având sediul în strada Gh. Lazăr, nr. 5, şi se imprimă la tipografia “Balogh” din Satu Mare în şase pagini. Redactorii acestui cotidian sunt câţiva ziarişti sătmăreni, cu o bogată activitate jurnalistică şi culturală în perioada interbelică. “Cuvântul înainte” este semnat de dr. I. C. Barbul, personaj politic proeminent care îndemna pe toţi cetăţenii români din Satu Mare “să păşească totdeauna pe drumul cinstei şi al demnităţii” (I, 1938, nr. 1 din 8 februarie, p. 2). Cotidianul este prezentat şi de ceilalţi redactori, în primul rând Augustin Dragomir (1915 - 1985), frate cu actualul director al Bibliotecii Academiei Române, Gabriel Ştrempel. Redactorul, în articolul “în loc de progranf’insistă asupra rolului pe care va trebui să-l îndeplinească noul cotidian “Biruinţa Română” : “Noi, care ne-am înrolat sub flamura acestei tribune de slovă românească urmărim stabilizarea prestigiului pe care trebuie să-l aibă aici la câţiva paşi de frontieră, un ziar românesc” (I, 1938, nr. 1 din 8 februarie, p. 1). Textul articolului este imprimat pe prima pagină, ca şi cel al lui Mircea Laţia, al doilea redactor, “Rolul presei de provincie”, ale cărui idei erau în esenţă următoarele : “cotidianul trebuie să fie expresia fidelă a regiunii sătmărene, simţită ca o profundă necesitate naţională” , “Un ziar local este deci spiritul unui ţinut, al unei provincii chiar, afirmându-1, în toate caracterele şi aspiraţiile lui” (I, 1938, nr. 1 din 8 februarie, p. 1).
