Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
Monografia comunităţii evreieşti din Vama-Oaş 257 de învelit peste noapte. Dar înainte de pornirea convoiului, nu se ştie cum şi cine au tăiat cu cuţitul pe sub burtă unul din caii lui Rákos Samuilă, consilier la primărie28. Se crede că acea înscenare a fost tăcută chiar de către vreunul din păzitorii lor cu scopul de a sustrage atenţia privitorilor staţionaţi la poartă care aşteptau momentul pornirii lor la drum, şi plânsetele de despărţire să nu stârnească mare durere pentru săteni. Primarul Varadi Laioş i-a acuzat pe evrei cu voce tare că ei, evreii se fac vinovaţi de incindentul comis, şi să nu-i fie milă nimănui de ei că asta o merită... Populaţia prezentă însă, n-a fost impresionată negativ de incident, aşa cum se aşteptaseră cei din conducerea primăriei. Pornind convoiul căruţaşilor mulţi consăteni şi-au condus vecinii şi prietenii până la ieşirea din comună.29 30 Aşa după cum am arătat mai sus, deşi era zi de primăvară soarele strălucea parcă mai puternic decât în zilele anterioare. Copiii înghesuiţi, ba şi din cauza căldurii se sufocau şi plângeau neînţelegând ce se întâmplă cu ei. De ce sunt duşi şi unde ? Aceeaşi întrebare şi-o puneau şi părinţii lor. De ce aceasta? Unde ne duc, cu ce am greşit? Sigur că aceste întrebări şi răspunsuri le dădea numai "Noul Testament". în toată comuna după plecarea lor, s-a lăsat o stare jalnică de doliu...la care nimeni nu putea ajuta cu nimica. înţelegând că dacă era vorba de foc, puneau mână de mână toţi locuitorii şi-l stingeau, dacă era vorba de inundaţii la fel, se întrajutorau pentru a scăpa toţi din faţa urgiei/0 Dar din şuvoiul urgiei care era pregătit pentru ei, credinţa bunilor voitori de a-i scăpă era imposbilă. în fine, convoiul de căruţe ajunsese la Satu Mare, unde au fost debarcaţi şi preluaţi de către unităţi de jandarmi şi militari. Celor cărora le-au fost încredinţaţi ca să-i ducă în Ghetou au procedat cu ei brutal precum se proceda cu animalele trimise la abator pentru sacrificare. Aceasta informaţie am primit-o chiar de la un martor ocular care i-a dus pe evrei cu căruţa proprie şi i-a predat autorităţilor din Satu Mare. Acesta se chema Kontz Karol bătrânu.31 Cele 6 atelaje ale familiilor de evrei nu s-au mai reântors la Vama niciodată, cu excepţia atelajului lui Lazăr Laioş care avea cei mai frumoşi cai din comună, pentru care şia lăsat în schimb proprii ca Koncz Karol despre care am vorbit mai sus. Dar nu i-a avut în proprietate mult timp, deoarece unul din fii lui Lazăr cu numele de Favi s-a reântors din lagărul de muncă şi şi-a recuperat caii pe care i-a folosit mai mulţi ani la cărăuşie de lemne. ’2 Aşa după cum se poate constata din unele documente şi declaraţiile unor martori oculari care afirmau că floarea tinerimii evreieşti de sex bărbătesc a fost chemată prin ordine de chemare la aşa-zisa concentrare şi încadraţi în detaşamente de muncă încă de prin anul 1942, care nu au ştiut ce se întâmplă acasă cu familiile lor( 1944). Dar ei trăiau cu speranţa că războiul se va termina şi crunta asuprire împotriva lor se va termina şi atitudinea autorităţilor faţă de ei se va schimba odată şi odată. Deci, trăiau cu speranţa, care până la urmă s-a realizat. Mulţi dintre aceştia după terminarea războiului s-au reîntors acasă. Ce s-a întâmplat însă cu familiile acestora dislocate de la domiciliul lor în mod forţat şi sub teroarea nazisto-hortistă au fost adunaţi în Ghetoul de la Satu Mare şi apoi la Auschwitz. 28 Informator Sárközi Dora ibidem 29 Informator Sárközi Francisc ibidem. 30 Informator Pintea Ana n. 1891-1986. 11 Informator Pal Agustin ibidem Informator Sárközi Francisc ibidem
