Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
258 Gheorghe Haiduc La Satu Mare sub mari presiuni evreii trebuiau să-şi declare obiectele de valoare pe care le deţineau asupra lor şi să fie predate autorităţilor. Mulţi pătrunşi de sinceritate, au căzut în această capcană, că , pasămite acestora li se vor face anumite favoruri. Pe măsură ce veneau convoaie numeroase din provincie se făcea şi îmbarcarea lor în vagoane de marfă cu via Germania, care în multe cazuri erau luaţi de-a valma. îmbarcaţi în asemenea vagoane fără aer, hrană şi mai ales copiii şi tinerimea adolescentă n-au rezistat şi mulţi, foarte mulţi au decedat spre Auchwitz, lagărul morţii. Pe baza unor declaraţii, care s-au transformat apoi în documente scrise, se spune că evreii din Vama au fost îmbarcaţi în vagoane pe data de 27.05.1944 şi au ajuns la crematoriu amintit mai sus pe data de 1 iunie. Declaraţiile au fost date de către unele persoane care au supravieţuit, despre care vom vorbi mai jos la timpul potrivit. Afirmaţiile sunt consemnate în dosarele depuse la Judecătoria Negreşti. Dar până atunci să vedem rugăciunea unui evreu deportat, găsită în arhiva unui lagăr al morţii, pe care autorul francez André Duplex o reia din publicaţia Suddeutsche Zeitung şi o introduce pe prima pagină a cărţii sale "La Force du Pardon" (Puterea iertării) al cărei conţinut îl redăm mai jos tradusă în l.română. Vezi "Deşteptarea Credinţei" editată de Biserica română-unită Dej (nr. 12(31) anul VII decembrie 1996) şi care este menţionată mai jos: RUGĂCIUNE "Pace la toţi oamenii de rea voinţă. Răzbunarea să înceteze. Orice apel la pedeapsă şi ispăşire. Crimele au depăşit orice măsură, orice înţelegere. Există prea mulţi morţi... Astfel Doamne nu măsura suferinţele lor cu cântarul justiţiei Tale , şi nu lăsa aceste suferinţe numai în sarcina pentru că li s-ar cere o teribilă factură. Ele să fie plătite... Totul să fie depus în faţa Ta Doamne, pentru istoria păcatelor, răscumpărarea pentru triumful justiţiei ca numai binele să fie socotit şi nu răul! Şi când toate acestea se vor sfârşi, dă-ne Doamne să trăim, oameni printre oameni şi ca pacea să revină pe bietul nostru pământ, pace pentru oamenii de bună voinţă şi pentru ceilalţi"... Câtă nobleţe este întruchipată în această rugăciune concepută şi scrisă în grele împrejurări percepute, că se găseşte la pragul sfârşitului vieţii sale.(Din rugăciune au fost luate numai câteva pasaje, căci ea este lungă şi nu se opreşte la Legea Talionului: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte, ci la iertarea duşmanilor lor. în continuare revenim la firul depănării desfăşurării evenimentelor după deportare, în ziua de 24 mai 1944 organele primăriei au făcut inventarul imobilelor rămase de evrei pe care le redăm în forma lor originală, dar nu înainte de a face precizarea că tot ceea ce s-a găsit în interiorul locuinţelor, a prăvăliilor sau în anexele gospodăreşti au fost furate încă-n acea noapte din imobilele acestora. Sigur că , este uşor de înţeles acest lucru. în comună pe lângă unele familii şovine mai erau peste douăzeci de salariaţi şi comunei aduşi din Anya ország (Ungaria mamă) care în primul rând, ei au fost beneficiarii bunurilor evreişti.
