Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
256 Gheorghe Haiduc aşa cum este o zicală:"Fiecare sat îşi plânge tragediile şi morţii săi". Aşa s-a întâmplat şi în Vama.25 Acţiunea de adunare a evreilor care era mai mult o arestare a fost dirijată şi condusă de către primarul Varadi Laioş un om crud şi fără milă, Kanc Karaly viceprimar, Sárközi Gheiza organul politic, din acea vreme, Pal Augustin Levente octatou (comandant), Frond Emanuela26. Au mai participat comandantul "Zăszlauşi" (din unitatea militară Seini), care conducea activitatea "Levente" pe comună cu numele de Kapas Alexandru. La acţiune au mai participat şi o trupă de jandarmi cu pene, bine înarmaţi. Aşa deci, evreii trăiau coşmarul unui stres psihic şi fizic mai accentuat încă de pe data de 5 mai, după apariţia Decretului 1610/1944, care prevedea acea oribilă măsură considerată o pedeapsă de a purta pe piept steaua de culoare galbenă şi în mod obligatoriu anexată pe piept, pe o îmbrăcăminte de culoare neagră ca să poată fi observată de la distanţă şi semnalată persoana care o purta că este evreu. Tot acel Decret prevedea şi interzicerea părăsirii domiciliului până la noi ordine, precum şi deportarea lor. Această măsură i-a pus mult pe gânduri, culminând brusc cu acea înfricoşătoare dimineaţă de 23 mai marcând punctul culminant, când au fost adunaţi în cele două "Ghetouri". Multe dintre familii au fost luate prin surprindere şi nepregătite pentru a întâmpina zilele ce au urmat. Probabil şi de buimăciţi (emoţionaţi) şi înfricoşaţi, unii părinţi nu şi-au luat cu ei nici măcar mâncare pentru o zi, aşa că până la plecarea lor în convoi cu căruţele la ora unsprezece din zi, copiii au flămânzit şi cereau mâncare de la părinţii lor, neînţelegând ce se întâmplă cu ei. Alţii cereau părinţilor să-i ducă acasă. Zbierătele s-au înteţit, părinţii nu mai ştiau ce să le spună ca să-i liniştească. în această situaţie li s-a îngăduit la unele familii să iasă în curtea aşezărilor despre care am vorbit mai sus (ghetouri), ca în felul acesta să aline foamea copiilor prin vorbe... dar în acelaşi timp făceau semne persoanele adunate la poartă ca să le aducă mâncare. în acele momente grele, s-au găsit câteva femei românce curajoase care deşi ştiau gravitatea pătrunderii lor la ei, totuşi unele dintre acestea au mers repede acasă şi au adus pâini întregi şi căni cu lapte şi mâncare pentru copii. Dintre acele femei curajoase despre care îşi mai amintesc bătrânii satului putem aminti pe Pop Gustina a Sanţarului, Man Ana vecină cu casă de rugăciune a evreilor, Pintea Ana Moreanca, Cseh Iuliana a lui Cseh Mihai soţie, şi altele. Prin faptele curajoase ale acelor femei, cu toată împotrivirea gărzii care îi păzea, s-a dovedit solidarizarea cu aceştia în suferinţele de calvar începute pentru ei.27 Pe la orele zece, în faţa primăriei au început să se adune căruţele cu cei în care să fie îmbarcaţi şi transportaţi spre Satu Mare. Un număr de şase evrei gospodari aflând că vor fi transportaţi cu căruţele la Satu Mare au cerut să fie transportaţi cu propriile lor căruţe, lucru care a fost acceptat de către organele primăriei şi comandantul de jardami. Astfel că la orele unsprezece din acea zi cu mult soare s-a făcut îmbarcarea în şase căruţe proprietatea personale a evreilor gospodari. Mai erau pregătite, facându-se îmbarcarea încă-n şaptesprezece căruţe ale unor cetăţeni din comună, aceştia cerându-şi scuze prietenilor lor evrei că ei nu sunt vinovaţi de ceea ce se întâmplă... Au fost rânduiţi pe familii, astfel că în fiecare căruţă erau în medie 10-15 persoane, împreună cu bagajele lor care la multe familii au fost mai mult lenjerii de corp şi cuverturi 25 Informator Pop Gustina 1913-1989. 26 Informator Pal Augustin Piţiri 73 ani str.Oiarilor 27 Informator Pop Gustina ibidem.
