Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)

Istorie

Monografia comunităţii evreieşti din Vama-Oaş

251

9.Gherţa Mare-II-51-II-lO.Gherţa Mică-II-56

(casă de rugăciune)

11 .Lechinţa-II-36-II-12.Moişeni-II-25-II-13.Negreşti-II-457

(Sinagogă)

14.Prilog-II-10-II-15,Oraşu Nou-II-275

(Sinagogă)

16.Racşa-II-21-II-17.Tarna Mare-II-350

(casă de rugăciune)

18.Bocicău-II-7-II-19.Valea Seacă-II-63

(casă de rugăciuni)

20.Târşolţi-II-127

(casă de rugăciuni)

21.Trip-II-12

(casă de rugăciuni)

22.Baia Bixad-II-126

(casă de rugăciuni)

23.Tur-II-11-II-24.Turţ-II-336-II-25.Vama-II-208

(casă de rugăciuni)

Dacă timpul ar fi stat pe loc în ceea ce priveşte sporul natural al natalităţii dintre anii 1932-1944 (12 ani) am putea spune că situaţia noastră este aproximativ reală. însă din lipsă de documente statistice şi autentice mai apropiate de anul 1944, când s-a întâmplat programul împotriva populaţiei evreieşti de către coaliţia nazisto-hortistă în cei patru ani de stăpânire vremelnică maghiară după odiosul Dictat de la Viena, trebuie să acceptăm cifrele în privinţa numărului populaţiei evreieşti în mod relativ. Folosindu-ne de date şi documente luate din alte surse, de la Primărie, putem constata că sporul natural al natalităţii pe comuna Vama în acea perioadă de timp( 1932-1944) a crescut cu 24, 3%11 12. Deci considerăm că şi populaţia de etnia evreiască din comuna Vama şi de aiurea a crescut cu acelaşi spor de natalitate.

Pentru a fi şi mai siguri în afirmaţiile noastre, am investigat şi audiat mai mulţi informatori din sat cu privire la populaţia de etnie evreiască din Vama, buni cunoscători ai acelei perioade printre care amintim pe Sárközi Francisc în vârstă de 88 ani, care în perioada 1918-1947 era morar şi care prin meseria pe care o practica, avea relaţii directe cu întreaga populaţie sătească. Şi deci, era bine informat despre toate problemele ce se petreceau în fiecare zi în comună.13 O altă informaţie am primit-o de la Robotin Gheorghe de 78 ani din Vama de meserie olar, care la fel era bun cunoscător al tuturor problemelor contemporane ale acelei perioade. Fiecare dintre aceştia au declarat că atunci când au fost deportaţi evreii, în anul 1944, comunitatea lor număra aproximativ 300 de suflete.14

Se mai poate dovedi şi prin alte exemple concrete luate din documentele şcolare din acea perioadă , deşi puţine, pe care le vom trata la timpul potrivit.

După cum am arătat în primul capitol, evreii au pătruns în zona noastră din nord şi din nord-vest şi s-au aşezat în satele maramureşene şi în Ţara Oaşului. Deplasarea a fost făcută în mod treptat şi într-o perioadă îndelungată de timp. Tot din documentul "Şematismul Eparhiei Greco-Catolice" din anul 1932 găsim următoarele date: în 14 sate

11 "Şematismul" Eparhiei greco-catolice de Maramureş 1932.

12 Act nr.85/1940 emanat de către Direcţiunea şcolii Vama către Inspectoratul Şcolar Satu-Mare(în limba română).

1 ’ Informator Sárközi Francisc ibicent

14 Informatori Robotin Gheorghe şi Sárközi Francisz ibidem.