Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
Istoria Partidului Naţional Ţărănesc 245 Din rezultatele date publicităţii la acea vreme pentru Satu Mare, reiese că P.N.Ţ. a obţinut doar 24.023 voturi, ceea ce echivala cu obţinerea unui singur loc în noul Parlament; atfel spus dr. Titu Demian, primul pe listă, a obţinut dreptul de a reprezenta în Parlament organizaţia judeţeană Satu Mare a P.N.Ţ.68. Această situaţie a consternat întreaga populaţie; Iuliu Maniu a declarat că P.N.Ţ. “a câştigat considerabile majorităţi în alegeri şi a biruit în mod strălucit”. Pe această bază “P.N.Ţ. reclamă puterea în numele popularităţii covârşitoare pe care a dovedit-o în numele opiniei publice româneşti care i-a acordat încrederea sa”69. Chiar dacă sursele oficiale care să demonstreze victoria opoziţiei au fost în mare parte distruse, totuşi mărturiile unor participanţi la alegeri pot oferi o imagine mult mai apropiată de adevăr decât cea comunistă. Concluzia autorului este că P.N.Ţ. a câştigat alegerile cu o majoritate confortabilă, chiar dacă nu a obţinut 80 sau 83% din totalul voturilor. Această situaţie este valabilă şi pentru alte părţi din ţară, naţinal-ţărăniştii având poate chiar mai multe procente în zone cu o populaţie covârşitor românească. Pornind de la această realitate, la 30 noiembrie 1946, Comitetul Central Executiv al P.N.Ţ. cerea “imediata anulare a acestor alegeri şi convocarea urgentă a corpului electoral pentru noi alegeri”70. Eforturile lor însă au rămas fără nici un rezultat. La 1 decembrie 1946 regele Mihai a deschis noul Parlament, ceea ce a însemnat legiferarea regimului comunist. Dr. Titu Demian a fost ultimul reprezentant ales al P.N.Ţ. Satu Mare, însă el refuză (ca şi ceilalţi colegi de partid aleşi în alte judeţe) să se prezinte în acest Parlament în semn de protest faţă de grosolanul fals electoral săvârşit de guvernul Petru Groza. Cât priveşte urmările acestui scrutin ele sunt cunoscute. Concret, pe plan local s-au luat măsuri împotriva celor care “au manifestat contra guvernului înainte, în timpul şi după alegeri”71. Această afirmaţie este susţinută şi de un document care cuprinde 15 personalităţi publice, acuzate în acest sens. Mai putem adăuga faptul că, beneficiind de sprijinul sovietic, comuniştii au trecut în Satu Mare, prin grija lui Weisz şi a acoliţilor săi, la arestări şi hărţuieli ale liderilor opoziţiei, dedându-se la adevărate orori, care au continuat mai bine de 40 de ani în gulagurile de pe teritoriul ţării. Teroarea la care au fost supuşi liderii, membrii şi simpatizanţii P.N.Ţ., ia amploare după desfiinţarea partidului, după aşa-numitul moment “Tămădău” (iulie 1947). Arestări, persecuţii, domicilii forţate sunt doar câteva din pedepsele aplicate de aparatul represiv unor oameni vinovaţi că îşi exercită drepturile legale, fireşti. Pentru sătmăreni închisorile de la Satu Mare, Oradea sau alte temniţe, mutaţii forţate (ex. Titu Demian domiciliu forţat la Cluj) şi confiscarea averilor, excluderea din servicii, şcoli, nu sunt vise sau închipuiri ci crude realităţi pe care azi ne chinuim să le uităm. In încheierea acestui scurt istoric nu putem afirma decât că P.N.Ţ. a fost un partid a cărei existenţă nu poate fi uitată, pentru că de numele său se leagă multe evenimente, bune sau mai puţin bune; el este parte din istoria României. Prin liderii săi, doctrina sa şi modul în care şi-a desfăşurat politica, P.N.Ţ. şi-a câştigat un loc de necontestat în viaţa 68 "Sâtmarul ", nr. 108/1946. 1,9 loan Scurtu - Istoria..p. 448. 70 Ibidem 71 Dumitru Pâcuraru - Arhiva personală.
