Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
242 Claud iu Porumbăcean Nu putem trece de această perioadă tară a remarca eforturile depuse de P.N.Ţ. şi de liderii săi pentru reintegrarea nord-vestului Transilvaniei la teritoriul ţării. Nu puţine au fost telegramele adresate şi discuţiile purtate de Iuliu Maniu şi alte personalităţi ale partidului cu reprezentanţii S.U.A. şi Angliei sau chiar ai U.R.S.S., alături de demersurile întreprinse pe plan intern.. Din păcate eforturile sale au fost zadarnice pentru că “regia” a tot ceea ce avea să se întâmple aparţinea Moscovei, iar “actorul” favorit era Partidul Comunist, singurul “capabil” să conducă România şi să obţină reconstituirea sa. Poziţia predominantă a P.N.Ţ.-ului sătmărean în comparaţie cu reprezentanţii F.N.D. nu a lăsat indiferent guvernul Petru Groza; procesul grupării se face simţit şi la Satu Mare. Astfel, la 4 aprilie 1945 guvernul trimite Prefecturii judeţului Satu Mare un tablou cu funcţionari repartizaţi prin transfer la Satu Mare49. Din acest document reiese că funcţionarii provin din Hunedoara, Olt, Mehedinţi, Sibiu , Muscel, Severin, Dâmboviţa, Arad, etc. Având în vedere că, în iulie 1945, din 114 posturi de notari 75 proveneau din vechea administraţie maghiară50, iar în serviciile Prefecturii, din 84 de salariaţi 46 erau dintre cei “preluaţi de administraţia horthystă”51, înclinăm să credem că teoria înlocuirii funcţionarilor maghiari nu este fondată, fiind mai degrabă vorba de o împânzire a aparatului administrativ cu persoane agreate de guvernul Petru Groza şi înlocuirea funcţionarilor ţărănişti sau fideli opoziţiei, condusă de Iuliu Maniu. După cum era de aşteptat, guvernul a făcut în aşa fel încât fantomatica reformă agrară din 23 martie 1945 să fie percepută ca o lovitură dată P.N.Ţ.-ului, chiar dacă acesta din urmă este adevăratul autor al proiectului de reformă, dat publicităţii încă din perioada interbelică. Spre deosebire de P.N.Ţ., Partidul Comunist nu a făcut din această reformă decât o măsură electorală şi un pas spre colectivizare. Presa F.N.D.-istă dorea să obţină un puternic capital politic, astfel că la Satu Mare (ca şi în alte părţi) se prezintă cititorilor liderii localnici ai P.N.Ţ, care s-au sustras de la expropriere: este vorba despre dr. Titu Demian având 119 iugăre în Mărtineşti, dr. Victor Marcu cu 118 iugăre în Şomcuta52, ş.a. urmărindu-se astfel discreditarea opoziţiei, în special a P.N.Ţ. De altfel, martorii evenimentelor contestă acest articol53. Interesant ar fi fost să se prezinte modul de sustragere , pentru că practic era imposibil ca cineva să se opună exproprierii ba, mai mult, articolul apare la 2 ani şi 3 luni de la legiferarea reformei agrare. Politica de discreditare a P.N.Ţ.-ului continuă şi după reforma agrară, mai ales că principalul eveniment ce avea să vină era cel al alegerilor parlamentare. începând cu luna mai 1945 P.N.Ţ. Satu Mare începe să piardă o serie de posturi din administraţie ca urmare a unor schimbări impuse, Ia care se adaugă demisiile altor demnitari. Totuşi încă P.N.Ţ. mai beneficia de sprijinul prefectului Ştefan Anderco, dar şi aceştia vor fi înlăturaţi în cursul anului. Asemenea înlocuiri din funcţiile de bază au loc pe tot cuprinsul judeţului în toamna anului 1945. Un exemplu elocvent privind atitudinea ostilă avută de comunişti faţă de P.N.Ţ. îl constituie cazul din localitatea Seini. într-un buletin informativ eliberat de Legiunea de jandarmi Satu Mare se menţionează că: “în noaptea de 30/31 ianuarie şi 1 februarie 1946, 42 Arhivele Statului Satu Mare, Fond Prefectura judeţului Satu Mare, dos. 23/1945, f.36. 50 Idem, dos.54/1945, f.33. 51 Ibidem, f.33. 52 "Sătmarul" - anul II, nr.276/ 1 iulie 1947. 21 Ion Puşcaşu, economist, preşedintele A.F.D.P.R., filiala Satu Mare.
