Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Istorie
Istoria Partidului Naţional Ţărănesc 241 fost desemnat Ştefan Anderco, iar comitetul executiv era format din Titu Demian, Ştefan Anderco, Pótra Iulian, Radu loan, Şinca Teofil şi Molnár Gavril, majoritatea fiind membri de marcă ai P.N.Ţ. De asemenea proporţia este identică şi în cazul persoanelor care ocupau funcţia de vicepreşedinte. In ceea ce priveşte conducerea judeţului, P.N.Ţ deţinea funcţia de prefect prin Ştefan Anderco (secretar general P.N.Ţ Satu Mare), cea de viceprimar al oraşului Satu Mare prin persoana lui Şinca Teofil, la care se adaugă şi alte funcţii din aparatul administrativ deţinute de membrii acestui partid. Situaţia este identică şi în cazul conducerii preţurilor: Gavril Molnár la Satu Mare, Augustin Mircea şi Lang Augustin la Ardud, Vasile Ţântaş la Negreşti-Oaş, etc.“. Din păcate P.N.Ţ-ul nu a obţinut conducerea aparatului poliţienesc, acesta fiind monopolul comuniştilor prin sprijin sovietic (Eduard Jelinek şeful Poliţiei şi Weisz Vasile conducătorul securităţii). Cu mici modificări P.N.Ţ.-ul va deţine aceste funcţii prin membrii săi până în luna mai 1945, când au loc primele schimbări semnificative în peisajul politicoadministrativ al judeţului. Persoanele şi funcţiile amintite au fost confirmate de dl. Gavril Molnár, fost primpretor al plăşii Satu Mare şi de alte persoane contemporane evenimentelor46 47. Potrivit afirmaţiilor lui Gavril Molnár această administraţie a conferit judeţului un statut de “autonomie locală”. La o scurtă analiză putem afirma că dispare majoritatea maghiară de la începutul lunii noiembrie, iar poziţia de conducător al P.N.Ţ.-ului, în comparaţie cu celelalte partide se datorează prestigiului, tradiţiei şi forţei de care beneficia acesta în toată România şi în special în Satu Mare. Acest fapt poate fi şi motivul pentru care, în evenimentele tensionate din februarie 1945, judeţul Satu Mare s-a numărat printre doar cele şase judeţe din ţară în care Partidul Comunist nu a preluat puterea. Dar profitând de funcţiile deţinute în cadrul aparatului represiv, aceştia au încercat prin unele mişcări să influenţeze mersul activităţii politicoadministrative din judeţ. Situaţia în care se afla Transilvania de Nord în acele momente este prezentată într-un memoriu (din păcate anonim) datat la 12 februarie 1945. Documentul menţionează: “e de remarcat totuşi azi că, după 1 februarie 1945, s-a început o epocă de şi mai accentuate persecuţii împotriva românilor şi în special împotriva conducătorilor şi aderenţilor P.N.Ţ.-ului, apoi celor care au venit de la autorităţile române din Bucureşti [...]. în Sătmar au fost arestaţi şi se găsesc încă în această situaţie dr. Augustin Mircea - notar public şi dr. Virgil Codreanu - avocat Ardud”48. Din păcate pentru viaţa politică a judeţului şi chiar a Transilvaniei de Nord, presa, principalul mijloc de propagandă şi reformare, traversa o perioadă critică. Presa românească este persecutată, neapărând decât gazete româneşti care propăvăduiesc idei de extremă stângă. Astfel în regiunea Sătmarului apar nu mai puţin de trei titluri de ziar, toate aparţinând Frontului Plugarilor, la acestea adăugându-se presa maghiară, în timp ce organul de presă al P.N.Ţ. - intitulat "Satu Mare”, nu va mai apărea niciodată. 46 Claudiu Porumbăceanu - "Situation administrative et politique du departament de Satu Mare du 25 octobre 1944 ou mains de mars 1945", în Transilvania review, voi.IV, nr.4, 1995, p.88-89. 47 Gavril Molnár, fost primpretor al plăşii Satu Mare în perioada 1944-1945: Vaier Moş, fost preşedinte al A.F.D.P.R. - Satu Mare în " Solstiţiul", nr.66, 67,68 din 1992. 48 Ion Lăcustă -. "12 februarie . Transilvania de Nord. Viaţa românească s-a refugiat la sale", în Magazin istoric, serie nouă, nr.2/1995, p.26.
