Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)

Artă

Henri Catargi în sălile Muzeului de Artă Satu Mare

Doina Miclăuş

Ca şi în 3ite domenii ale culturii, în pictura românească, reprezentanţii săi cei mai de seamă preţuind şi iubind fondul de tradiţii al poporului nostru, au adăugat de-a lungul istoriei noi trepte la edificiul plasticii româneşti. Lumina şi decorativitatea, trăsături atât de proprii şcolii româneşti de pictură, ca şi lirismul ei tradiţional şi strălucirea coloristică ilustrată de mari artişti din trecut, şi-au găsit locul cuvenit în creaţia pictorilor contemporani. Pictori care au început să expună încă din primele decenii ale secolului nostru îşi continuă activitatea şi după război, în perioada contemporană.

Unul dintre pictorii aparţinând acelei generaţii care au văzut pentru prima dată lumina zilei la sfârşitul veacului trecut este Henri Catargi. Nume de rezonanţă în pictura românească, Catargi a redat artei contemporane româneşti prestigiul aspiraţiei spre originalitate.

Născut în 1894, Henri Catargi desfăşoară o susţinută activitate, sub semnul exigenţei, personalitatea sa artistică definindu-se prin robusteţea sentimentului cu care cuprinde natura şi oamenii. Faptul că opera lui Catargi se subsumează peisajului, naturii statice şi portretului, aceasta nu înseamnă o segregaţie a genurilor. Pictura se înscrie în linia imaginii ilustrată de numele unor Poussin şi Cezanne. Eugen Schiieru afirma că: “influenţa soluţiilor compoziţionale folosite de Poussin este evidentă în peisajele lui Catargi...”^.

Citând pe Cămile Corot: “Nu am decât un singur scop în viaţă, pe care vreau să-l

umăresc neîncetat, acela de a face peisaje”^, se poate afirma că şi în creaţia lui Catargi un loc important ocupă peisajele.

Ca maestru al peisajului, o simplitate maiestuoasă se degajă din lucrările sale. Lumina şi culoarea sunt organizate în spaţiul tabloului, astfel încât să reliefeze logic elementele esenţiale. O laudă entuziastă şi lucidă a frumuseţii naturii se desprind din peisajele maestrului. Peisajul lui Catargi este o construcţie energic articulată a unei lumi solemne, sobre, aşa cum o vede un artist intelectual şi sensibil. Culoarea participă la definirea imaginii, la accentuarea reflexelor meditative. Ea se întemeiază pe regimul unor dominante de un verde stins sau un galben grav, în care câteva pete luminoase îngăduie să se desluşească adâncimea perspectivei. Alegerea pe care o face în natură un pictor este definitorie. Nu numai cadrul, nu numai lumina, momentul zilei, anotimpul, dar chiar şi un anume element natural sunt relevante în conturarea stilului. Creaţia sa nu poate fi dezlipită de real. Referindu-se la clasicism în opera lui Catargi, Dan Hăulică consemna: “Clasicismul lui Henri Catargi nu este o reducţie raţionalistă, ci un efort de a orchestra complex reveria şi gândul lucid, plinătatea senzaţiei şi ordinea spiritului”-^. Peisajele lui Catargi sunt atât de distincte tocmai pentru aceste realităţi ale stilului.

La Muzeul de Artă Satu Mare, Henri Catargi este reprezentat prin câteva peisaje şi un portret. Lucrarea intitulată “Peisaj” (Livada), fig. 1 înfăţişează un colţ de livadă, cu copaci în prim plan, iar în fundal profilându-se nişte dealuri. Tot cea ce este strălucitor, tot ceea cu ce se înveşmântează natura cât mai luminos pentru a înşela ochiul, nu-l interesează pe pictor, nu-l atrage. Catargi renunţa la toate aceste amăgitoare senzaţii şi se retrage într-o lume naturală. Este suficient un arbore oarecare care creşte oriunde şi oricând, o colină de deal pentru a-l inspira pe Catargi. Cromatica este realizată în nuanţe de verde stins, galben, maro.

Peisajul lui Catargi, apare lipsit de duşmănia marilor desfăşurări naturale a uriaşelor cataclisme geologice. O colină tocită învinge timpul prin rezistenţa la eroziune, un