Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Etnografie
368 Toţi cei care călătoresc şi în special prin regiunea Clujului să fie trimişi la medic pentru cercetare etc. Se atrage atenţia domnului Primar să trimită căruţă la data când medicul de circumscripţie şi-a anunţat venirea în comună. Vama la 16 octombrie 1947 Aşa după cum reiese din conţinutul ordinului de mai sus, metodele folosite de către organele competente în combaterea păduchilor şi ale altor boli parazitare sau contagioase, erau destul de dure, dar erau menite pentru a ajuta populaţia la diminuarea sau chiar eliminarea suferinţelor unor asemenea contaminări. Şi aşa, după reiese din prezentul studiu: medicina populară era menită să vindece sau cel puţin să amelioreze unele boli din rândul populaţiei săteşti. El fiind primul mijloc la care cei suferinzi puteau apela şi spera într-o vindecare sau cel puţin o ameliorare a suferinţelor lor. Aşa s-au format la sate nişte persoane în majoritatea cazurilor femei bătrâne, numite babe, drăcoi, vrăjitori sau femei făcătoare de vraciuri, care după priceperea fiecăreia se angajau cu, sau fără plată, să trateze prin diferite metode şi mijloace maladiile unor bolnavi, bazându-se totul pe „farmacie naturală“ tradiţii şi obiceiuri locale lăsate de la înaintaşe. Unele dintre ele perpetuă până în zilele noastre, însoţite de descântece, vraciuri şi blesteme. La Vama, ca şi în toate satele din Oaş, erau multe asemenea tămăduitoare şi care primeau diferite nume după metodele şi mijloacele folosite în tratarea bolilor. Să luăm câteva dintre acestea cu nume, care au contribuit foarte mult la vindecarea şi combaterea unor boli în zona Oaşului, dar mai ales în Vama şi satele din jur: Crişan Terezia Costăneasa, care a trăit între anii 1830-1916. Aceasta era mare meşteră în vraciuri şi descântece. Dezlega de boli pe cei suferinzi şi ştia să aducă acasă prin meşteşug pe cei îndepărtaţi de familie. Fedorca Lişcă (1880-1940). Medicina ei se baza pe ceaiuri, băi cu diferite buruieni şi descântece. Ştia ca să ia boala de la cel suferind şi să o transmită „moroilor“ (demonilor din pustie). Rus Nuţa (1836-1922), i se mai spunea şi „Tâscoaie Gobie", ceea ce însemna drac împieliţat. Cunoştea multe „Făcături“ de a lega şi dezlega prin vraci căsătorii, folosea leacuri băbeşti cu ajutorul plantelor în tămăduirea unor boli şi prepara băi pentru bolnavi. Vereş Maria (1833-1926). Lucra mai mult cu buruieni în tămăduirea bolnavilor şi cunoştea flora zonei, asigurându-şi buruienile necesare pentru tratarea multor boli. Molnár Maria Bontoaia poreclită şi drăcoaia, pe lângă descoperirea unor boli şi tratarea lor ştia ca să arunce şi cu „diocul". Făcea vraciuri pentru a descoperi făptaşii în hoţii sau omoruri. Feher Floare (1868-1956). A fost mare vrăjitoare în „ghicit“ şi ştia să tămăduiască bolnavii în diferite boli. Se implica şi în probleme intime dintre tineri. Cseh Berta (1913-1986). S-a ocupat mai mult de boli exterioare. Era cea mai cunoscută, dar şi cea mai pricepută în a vindeca sclintituri, dar şi fracturi de mâini şi de picioare. La nevoie punea şi lipitori pe care întotdeauna le avea la îndemână. Robotin Ana (1907-1992). Vindeca copiii plângăreţi, dădea cu „ciurul“ pentru a stabili cauza sperierii copilului, care nu se ogoia din plâns. Decoperirea bolii era făcută prin aruncarea cu „ciurul“, apoi'după stabilirea motivului sperieturii copilul era afumat cu părţi de îmbrăcăminte, pene sau păr de animale. La oameni (vârstnici) le vindeca unele maladii prin ceaiuri şi descântece. Cunoştea vraciuri şi pentru animale. Prezenta lucrare de studiu şi cercetare nu se pretinde că a epuizat totul prin scris în ceea ce priveşte medicina populară şi mijloacele folosite prin care se aplicau ele. Descoperirea şi tratarea bolilor se bazau pe tradiţii şi obiceiuri preluate multe chiar din cadrul familiei şi transmise altor generaţii prin exemple şi viu grai, dintre care multe se perpetuează până în prezent.
