Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Etnografie
367 contaminaţi considereau o ruşine ca să se dea în vileag că ar suferi de râie şi nu se prezentau nicidecum organelor sanitare pentru a fi trataţi. De aceea tratarea ei se făcea în ascuns acasă de către babele satului cu metode empirice, chiar dacă acestea le provocau celor bolnavi mari suferinţe prin încercarea de vindecare. Printre măsurile de combatere, cele mai eficace erau băile pregătite cu diferite plante: băi de urzică, de cucută, leşie, sau băi pregătite cu piatră vânătă, cam 2 % şi care erau cele mai eficace. Băile se pregăteau în ciubere, apoi cel bolnav stătea în baie cel puţin 30 de minute. După ieşirea din baie urma perioada cea mai grea „usturimea“ pielii, apoi după 2-3 ore bolnavul se liniştea şi mai făcea o baie în apă curată folosind şi săpun de casă. După un asemenea tratament, putea să se spună că bolnavul a scăpat de scabie. Dar tot în tratarea râiei se mai folosea ca unguent „unsoare de la batoză", care producea o usturime pielii, dar care ajuta la vindecarea râiei. Multe familii trăiau cu crezul că boala de râie a fost transmisă prin diferite descântece şi leacuri băbeşti de către unele babe ale satului şi care erau luate de la cei suferinzi şi transmise altor persoane. Şi crezul se întemeia cu atât mai mult cu cât apa în care cel bolnav şi-a făcut baia se punea înt-un vas vechi de lut şi la miezul nopţii (orele 24°®) vasul era aruncat cu putere pentru a se sparge şi apa din el să se răspândească pe un teritoriu cât mai mare, la răscrucea de străzi, pentru ca boala să fie luată prin contact cu apa de o altă persoană şi aşa cu crezul în vraci să se transmită altora aşa după cum a fost ea primită de la cineva. Şi aşa deci boala îşi continua cursul însoţit de mizerie, lipsă de hrană şi îmbrăcăminte, condiţii favorabile pentru răspândirea ei în continuare4®. Şi aşa cu crez, sau fără crez în vraciuri, erau tratate şi alte boli, pe care le vom menţiona în continuare în studiul nostru. Dintre acestea menţionăm răspândirea „păduchilor de cap şi de corp“, care îşi au şi ei povestea lor. Pentru îmbrăcăminte se folosea opăritul cu leşie şi călcatul îmbrăcămintei. Pentru ca să fie şi mai mult scoasă în evidenţă combaterea păduchilor redăm mai jos conţinutul unui document în care este oglindită măsura de combatere şi grija organelor de stat faţă de populaţia găsită într-o asemenea situaţie. COPIE Primăria corn. Vama Judeţul Satu Mare nr. 1481/1947 CĂTRE Primăria Cercuală a comunei Vama în conformitate cu ordinul 934/1947 a Preturii Plăşii Oaşului din Negreşti am onoarea de vă comunica următoarele: în mai multe părţi ale ţării a apărut boala cumplită, tifosul exantematic, boală foarte periculoasă vieţii omului. Având în vedere că această boală se răspândeşte prin păduchi şi necurăţenie vă rog a executa următoarele: 1. Veţi publica prin batere de tobă că toţi locuitorii comunei sunt obligaţi a face curăţenie în interiorul şi exteriorul locuinţei şi dependinţelor, curăţenie generală a veşmintelor. 2. De la data de 20 octombrie şi până la 28 octombrie va avea loc săptămâna curăţeniei, când comisii speciale vor controla din curte în curte şi din casă în casă felul cum au înţeles locuitorii să-şi facă datoria din punct de vedere a curăţeniei. 3. Acolo unde comisia va constata că nu este curăţenie va prevedea la despăduchire imediată prin forţa publică, îi va tăia părul atât bărbaţilor cât şi femeilor în întregime, îi va spăla şi veşmintele, le vor trece prin etuvă47. Cred că este mai frumos şi plăcut pentru toată lumea să-şi facă curăţenie singur şi să rămână cu părul mare femeile, decât să fie ciupite în total.
