Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Etnografie
366 noaptea. Se mai punea ceapă întreagă prăjită în jar, până când se alegea în vârful buboiului o pată galbenă cu puroi care era spartă ca să curgă şi a doua zi se curăţa rana cu alcool şi în continuare era protejată ca să se vindece. Mai era o altă categorie de furunc de dimensiune mult mai mare cu două-trei capete şi se numea „moimă“. Pentru coacerea lui trebuia şase săptămâni. Asemenea furunc cu mai multe capuri producea mari dureri cu febră. Pentru ameliorarea şi grăbirea coacerii se zdrobea sămânţa de in care se opărea cu lapte dulce şi se aplica pe moimă printr-un sistem de legare. Conţinutul acelui terci, grăbea coacerea dar şi înmuia furuncul şi îl făcea pe bolnav să se liniştească, iar după ce se constata că coacerea este definitivă, fie că se spărgea el singur, fie că se tăia cu briciul ca să se scurgă puroaiele. Apoi după câteva zile se curăţa rana cu alcool pentru a se vindeca00. Pentru arsuri se folosea un amestec de flori de suntoarea amestecat cu ulei comestibil care se prepara vara şi amestecul se ţinea la soare cel puţin 10 zile, apoi se păstra în sticle bine închise la răcoare. La nevoie se folosea ca unguent pentru arsuri Asemenea preparat din flori de sunătoare şi ulei se face şi în zilele noastre40. Pentru sclintiturile de la mâini şi picioare erau anume femei care ştiau ca să le „tragă1' (să le pună la loc), şi luau plată bună pentru aceasta, dar şi în cazuri de fracturi ştiau ca să le pună în lopeţele confecţionate din lemn de brad, mulţi suferinzi de fracturi de membre îşi găseau vindecarea la babele satului41. O altă boală deşi mai rar întâlnită în zona Oaşului erau „frigurile rele“ (Malaria), care era considerată că nu de la ţânţari era primită, ci datorită blestemelor sub formă de vraci pe care le invoca o bătrână „bosorcaie" din sat42. Aşa a rămas în popor crezul că un blestem zis cu ura într-un ceas rău „O, scutura-tear frigurile rele!“ se poate şi întâmpla şi transforma în acţiune adevărată împotriva celui vizat. Şi deci, frigurile erau o consecinţă a blestemelor voit exclamate unei persoane. Tratarea acelei maladii se făcea prin măsuri şi acţiuni de scârbă; se punea într-un pahar cenuşă, se căutau 2-3 râme care se puneau şi acelea în pahar, apoi se turna apă peste ele şi se învârteau cu o lingură şi foarte repede se consumau de către cel bolnav, chiar în perioada de criză provocată de friguri. Au fost cazuri când acel tratament folosea bolnavului prin scârba cărei cuprindea mai puternic decât frigurile. Tot după o asemenea metodă se combătea „gălbenarea“ (icter), dar nu cu râme, ci cu „păduchi“ (paraziţi) puşi într-un pahar cu apă şi băuţi, care trebuiau să fie 7, sau 9 la număr. Păduchi se cumpărau de la o familie săracă unde se găseau destui. Tratamentul se mai practică şi în zilele noastre40. Până prin anul 1960 se credea că şi „guşa“, această maladie la oameni este goală asemenea unei traiste şi că, dacă persoana în cauză înghite peştiţori vii sau tipări (cobits Fossisis). Aceştia intrând în guşe pe cale bucală era crezul că curăţă acea traistă (guşa) de rezidurile adunate în ea şi respiraţia bolnavului va fi mai uşoară44 Maladiile malformatice de orice natură erau considerate în popor „Mâna dracului“ şi unor asemenea copii care erau consideraţi „schimbaţi“ de către demoni, nu li se dădea mare importanţă, deoarece nu erau recunoscuţi de către părinţi. Cei mai defavorizaţi de dragostea părintească erau copii cu „cocoaşă“ sau cu „cap mare“, erau marginalizaţi atât în familie cât şi în şcoală. De aceea mulţi nu ajungeau la vârsta majoratului. Care însă depăşeau această vârstă, se luptau din răsputeri pentru a supravieţui. Ideea de negare şi de marginalizare a unor asemenea copii se manifestă şi astăzi de către unii părinţi. Asemenea cazuri avem chiar şi în Vama40. După cel de-al ll-lea Război Mondial o boală foarte răspândită era „râia“ (scabia). S-a ajuns prin răspândirea ei, aproape ca la fiecare casă să fie persoane râioase, şi mai ales copii. Combaterea acestei maladii contagioase era foarte greu de realizat deoarece cei
