Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Arheologie
35 două morminte de la Tiszavasvári-Városföldje (Istvánovits, 1990, p. 85), Vencselő- Kastélykert (Kalicz, 1968, pl, XV/1, 3-4), Oros-Belterület (Kalicz, 1968, pl. XVI/9), Kántorjánosi-Pénzverem, Kótaj-Rókalyuk (Ibidem, pl. XV/12,6 - urnele sunt vase comune de tip borcan, fragmentare, ele pot fi încadrate vag în epoca bronzului timpuriu - cultura Nyírség). La toate descoperirile menţionate, este comun ritul de incineraţie în urnă, acoperită cu capac (mai rar fără capac) cu menţiunea, că la grupul de morminte de la Pişcolt, în gura urnelor sunt depuse vasele în poziţie verticală Cu o situaţie similară, ne întâlnim în fazele timpurii ale culturii Nagyrév de la Kulcs (Béna, 1960, fig. 3, p. 7) şi la Dunaújváros (Szatmári, 1983, fig. 3, 5, 9,13, 14, 22). Ritul de incineraţie în urnă are o tradiţie locală, din perioada de tranziţie (ultima etapă din epoca cuprului-Kupferzeit IV - din zonele limitrofe) atât în cultura Baden (grupul Viss) cât şi, cum am arătat, în cultura Coţofeni. La sud de descoperirile noastre, în zona Crişului Repede şi Crişului Negru, din epoca bronzului timpuriu, în cadrul unui grup cultural numit „grupa Roşia“ (Roman, 1981, p. 165, pl. 5/1-2; Idem. 1984, nota 23; Roman, Németi, 1986, p. 218; Idem, 1989, p. 247), Roşia-Gălăşeni (Emödi, 1985, p. 142), Călăţea-Gălăşeni (Halasi, Emödi, 1985, 234), Gyula- Roşia (Bona, 1993, nota 79; în anul 1965, p. 28, 46, 56, 60 - „grupa Gyula“), au fost descoperite morminte de înhumaţie. Peştera Călăţea a fost folosită şi ca necropolă, fiind descoperite mai multe morminte de înhumaţie (ele aparţin unor adulţi şi într-un singur caz unui copil) fără posibilitatea de a face observaţii asupra ritului şi ritualului de înmormântare (Roman, Németi, 1990, p. 35). Din peştera Vacii (Roşia) se cunoaşte un singur mormânt de înhumaţie (Emödi, 1985. p. 143). în peştera Izbucul Topliţei au fost observate morminte de înhumaţie deranjate de inundaţii, iar 2-3 complexe se găseau relativ „în situ“, având în jurul lor cca. 15-20 de vase întregi (total) şi oase umane aşezate în nişe, o cantitate mare de fragmente ceramice erau presărate pe podeaua peşterii, împreună cu două topoare de tip Baniabic (tip Dumbrăviară - după P. Roman), unelte din piatră cioplită, mărgele şi spirale (inele ?) din aur (Gr. Lascu, Serban Sârbu, 1987, p. 232-235; Halasi, Emödi, 1985, p. 235, fig. 2-4, 6; Bána, 1993, p. 79 - menţionând că într-un mormânt sunt şi 15 vase - evident este o exagerare sau o scăpare). Grupul cultural sus menţionat aparţine unor comunităţi, care sunt individualizate prin faptul că înhumau morţii, faţă de culturile Makó şi Nyírség sau grupul Sanislău care-i incinerau (cultura Nagyrév practică biritualismul). Factura ceramicii din grupul cultural Roşia are multe afinităţi (asemănări) cu ceramica grupelor post-vucedoliene din zona sudică a Câmpiei Dunării, cum ar fi Vinkovci-Somogyvár (Tasic, 1968, fig. 14; Machnik, 1990, fig. 28/1 -25; 1 -30), Ada (Horváth, 1980, fig. 1 - harta de răspândire; Machnik, 1990, fig. 26/1-11) şi mai puţin cu grupul Szava (Ecsedi, 1978, fig. 8 şi 9-Postvucedol-Zeit I şi II). în cadrul grupului Vinkovci-Somogyvár nu se cunosc necropole, apar morminte izolate sau grupuri de morminte, concomitent sunt documentate atât ritul de incineraţie în urnă cât şi înhumaţie în poziţie chircită (Machnik, 1990, p. 134). Datarea descoperirilor de tip Roşia nu este unanimă: J. Emödi încadrează aceste descoperiri în faza timpurie a culturii Nagyrév (Emödi, 1985, p. 142; Halasi, Emödi, 1985, p. 234), iar P. Roman îl sincronizează cu cultura Makó şi cultura Nir (la) - Nyírség-Vinkovci timpuriu-Glina IV (Roman, Németi, 1986, p. 230). Din zona cercetată de noi nu avem morminte tipice, asemănătoare descoperirilor din grupul cultural Roşia. Vasele găsite incidental la Sanislău III - „Grajduri" şi vasul publicat împreună cu materialele Baden de la Pişcolt „Nisipărie“ (Roman, Németi, 1978, fig. 39/5), poate, se leagă tot de orizontul cultural postvucedolian, de grupul Somogyvâr-Vinkovci (?). Unele descoperiri funerare din nord-estul Ungariei, în special morminte de incineraţie în urnă de la Besnyőd şi Vásárosnamény - Czine-telek, care nu se pot lega nici de Cultura Nyírség şi nici de grupul Sanislău, pe baza formelor de vase, se apropie tot de grupul Somogyvâr-Vinkovci, dar mai ales de grupul cultural Roşia (sau „Gyula-Roşia“ - Bona, 1993, p. 78-79). Elementele post vucedoliene de tip Somogyvâr-Vinkovci se infiltrează la periferia Alföld-ului, pătrund în valea Crişului Negru şi Repede (grupa Roşia), dar prin valea Bereteului şi Eriului, atingând şi Câmpia Careiului, înaintează până-n zona Nyirség-ului, (Bóna, 1993, p. 79 - care
