Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)

Arheologie

34

ornamentată cu proeminenţe şi cu caneluri în formă de semilune, şi ofranda alimentară (Németi, 1969, p. 64-65; pl. XVIII/1-9).

Valea lui Mihai (Érmihálvfalvat - Gara C.F.R

între mormintele menţionate de M. Roska este amintit şi un complex, salvat de medicul E. Andrássy (M. nr. 3); o urnă în care au fost găsite oase umane calcinate şi nouă bucăţi de podoabe găurite din os. Urna-vas mare de tip oală a fost acoperită cu o strachină. Atât urna cât şi strachina-capac au afinităţi cu descoperirile de tip Makó (Roska, 1932, p. 79, fig. 8-10; Németi, 1979, p. 535; Németi, Roman, 1995, p. 25-32).

Descoperiri funerare incerte

Adoni (Éradony), jud. Bihor. Mormânt de înhumaţie în poziţie chircită având ca inventar; un topor cu ceafă, un apărător de braţ şi un colier de aur. fără inventar ceramic (Bader, 1978, p. 40; Roska, 1942, p. 101-102).

Curtuiuşeni fÉrkörtvélvest -Éaetőheav (Dâmbul Arsî, iud. Bihor

în anul 1946 a fost descoperit incidental, probabil un mormânt (?) de incineraţie compus dintr-un vas şi o verigă din bronz (ce au fost recuperate). în anul următor este menţionat descoperirea incidentală, tot a unui mormânt de incineraţie în urnă (Repertoriu, nr. 134/p. 30).

Oradea (Nagyváradi - Cimitirul Rulikoszkv - Este menţionat un cimitir cu „urne" de tip Egyek (Repertoriu, nr. 265/p. 47).

Roşior fBiharféleavházaí. iud. Bihor

în literatura arheologică este menţionat un cimitir de incineraţie în urnă (Repertoriu, nr. 318/p. 57).

Urziceni îCsanălosî, iud. Satu Mare

în ograda lui Schilli J. nr. casei 416 cu ocazia unei construcţii edilitare (şură) pe terasa înaltă a părâului Berea, la adâncimea între 1-2 m au fost găsite şapte vase, aşezate pe un şir. Caracterul incidental al descoperirii nu indică contextul arheologic; un vas mare sa spart pe loc, şase recipiente mici (toate ceşti şi căni) au fost scoase, dintre ele patru au fost recuperate (Bader, 1978, pl. XXXII/2-3, 9). Deşi, nu avem date concrete, prezenţa într-un număr relativ mare a vaselor întregi, s-ar putea indica un complex funerar (sau un depozit de vase cu caracter cultic?).

A. Valea lui Mihai - „Groapa cu lut - Sáraaföldes gödör). în anul 1954 într-o groapă cu o adâncime de 1,40 m şi cu diametrul de 1,20 m au fost găsite 28 de vase, depuse pe fundul gropii, toate cu gura în jos, iar lângă ele se aflau oase calcinate şi multă cenuşă, reprezentând după părerea lui T. Bader, un mormânt de incineraţie în groapă sau în urnă (Ordentlich, 1965, p. 181-197; Bader, 1978. p.40).

B. Pe strada Breslelor (Céhutca) a fost descoperit incidental un mormânt de incineraţie în urnă; sunt menţionate oase umane calcinate, o brăţară din bronz şi numeroase „nasturi" din bronz, încadrate cronologic în faza târzie a culturii Otomani (Repertoriu, nr. 439/, p. 83).

încadrarea culturală si cronologică a descoperirilor funerare.

Descoperirile funerare din nord-vestul României ridică numeroase probleme, privind încadrarea lor cronologică şi culturală. Mormântul nr. 3 de la Valea lui Mihai, cele şase morminte de incineraţie în urnă de la Pişcolt-Nisipărie, mormântul (?) de la Foieni-Fântâna Păşunii au fost incluse în cultura Makó şi plasate cronologic, în prima fază a epocii bronzului timpuriu (Németi, 1979, p. 532-535; Németi, Roman, 1995, p.25). T. Bader încadrează mormintele de la Pişcolt în prima fază a culturii Nir (eine Vor-oder Frühphase der Nir-Kultur mit Makó Elementen, die aber der Makó-Kultur) (Bader, 1981, p. 27). I. Bona discutând descoperirile din bronzul timpuriu, din zonele vecine cu cercetările noastre (jud. Szabolcs - Szatmăr-Bereg) include mormintele de la Pişcolt în cultura Nyírség -1 (Bóna, 1993, p. 77, nota 91), şi menţionează că numai castronaşul din M. 65 este un import de tip Makó, la rândul nostru menţinem datarea, propusă de noi. Descoperirile de morminte de incineraţie în urnă din zonele limitrofe sunt de la Gaborján-Csapszékpart (Sz. Máthé, 1989, p. 38, pl. 46/7),