Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Arheologie
28 două complexe şi fragmente ceramice ornamentate cu şnur (Emödi, 1984, p. 406-407, 409). Cu problemele privind ritul de înmormântare din epoca bronzuluidin nord-vestul României s-au ocupat printre altele T. Bader în monografia sa (Bader, 1978, p. 39-40; 68-71) şi Sz. Máthé Márta în legătură cu descoperirile din valea Bereteului (Sz. Máthé, 1988, p. 41- 42). Rediscutarea problemelor privind ritul şi ritualul de înmormântare o considerăm justificată prin faptul că între timp au apărut probleme noi în legătură cu începutul epocii bronzului din acest spaţiu geografic, iar geneza culturii Otomani nu se poate clarifica fără un studiu detailat asupra acestor probleme. Andrid (Érendrédl iud. Satu Mare - Curtea grajdurilor îfosta fermă C.A.P.). O lutărie deschisă în anii 1970 (azi nu mai funcţionează) pe terasa Eriului a deranjat mai multe complexe arheologice (Németi, 1974, p. 579-584) printre care şi o aşezare din epoca bronzului cu mai multe nivele de locuire Urmărind scoaterea lutului am identificat şi câteva morminte de înhumaţie în poziţie chircită, fără inventar funerar (Pis I/2). La aceste morminte s-a referit T. Bader în monografia sa (Bader, 1978, p. 40). în vara anului 1971 în profilul lutăriei au fost observate oseminte umane. A fost deschisă o mică casetă (dim. 1,20 m x 0,60 m) fiind dezvelit un schelet uşor deranjat, orientat S (capul)-N, aflat la adâncimea de 0,65 m, la nivelul lutului galben. Tot în acest an, lucrătorii de la lutărie au distrus şi alte morminte, fără inventar funerar, în poziţie „ghemuită“ - după relatările lor. în anul 1977 lucrările au deranjat un complex arheologic (nr. 2), care s-a conturat în profilul malului surpat, ia adâncimea de 1,50 m, în lutul galben. Complexul a apărut sub forma unui şanţ săpat în lut. având pereţii şi baza arse la roşu. Lăţimea şanţului la bază avea 1,05 m, la partea superioară 1,30 m, pereţii au fost săpaţi uşor oblic. Cu această ocazie din complexul menţionat a fost observat o porţiune de cca. 4,70 m (fiind deschisă o casetă de 1,50 x 5 m). Conţinutul şanţului ars cuprindea o cantitate mare de cenuşă şi de cărbuni, foarte multe fragmente ceramice şi oase umane aruncate de-avalma, aparţinând mai multor indivizi (adulţi şi copii), formate din oase lungi, coloana vertebrală şi în special din cranii (fără conexiunea anatomică). Oasele umane au fost parţial acoperite de cenuşă şi de fragmente ceramice, nu prezentau urme de ardere, doar pe mici porţiuni aveau o culoare brună-închisă, unde cenuşa, poate încă fierbinte, acoperea oasele. Şanţul a fost umplut în acelaş timp, oasele umane şi restul materialelor au ajuns concomitent în şanţ, un deranjament ulterior se exclude (Fig. 11/4; 12/1). Din motive obiective şanţul ars n-a fost dezvelit în întregime, deoarece printr-o nouă surpare a malului a dispărut definitiv din profilul lutăriei. Pe baza observaţiilor noastre, complexul ar fi avut cca. 4,5-5 m Arderea puternică a şanţului precum şi prezenţa oaselor umane aruncate în şanţ fără nici-o grijă, împreună cu resturi menajere, denotă că avem de-a face cu uri complex arheologic neobişnuit, deosebit. Destinaţia şanţului şi poziţia sa în cuprinsul aşezării, fără o cercetare mai ampiă a sitului, este greu de determinat. Din fragmentele ceramice recoltate au fost restaurate sau reconstituite următoarele forme:- O oală mare, de culoare negricioasă, fragmentară (reconstituită în desen) lucrată dintr-o pastă bine frământată şi arderea de bună calitate. Suprafaţa vasului este ornamentată cu benzi scurte verticale, orizontale, oblice, executate cu „piepten“. Dimensiunile: î = 45 cm, d.g. = 24 cm, d.f. = 16 cm, inv. (MC) = 5516 (fig. 10/6).- Castron tronconic de culoare brună, având o toartă mică, laterală, iar pe corpul vasului apar nervuri verticale şi mici proeminenţe trase din buza recipentului. Dimensiuni: d.g. = 22 cm, î = 9,5 cm, d.f. = 9 cm, inv. = 5504 (fig. 10/3).- O ceaşcă cu profil rotund, gâtul scund, de culoare cărămizie fragmentară (reconstituită în desen). Dimensiuni: î = 5 cm. d.g. = 6 cm, d.f. = 1,2 cm, inv. 5532 (fig. 10/4).- Fragment dintr-o farfurioară lucrată din marmură albă (jumătatea lipseşte), diametrul maxim este de 7,5 cm, inv. 5513 (fig. 10/7).- Fragment dintr-un topor de piatră, inv. 5531 (fig. 10/5).- Numeroasele fragmente ceramice aparţin vaselor de tip castron cu buza crestată şi cu
