Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Istorie
225 organizaţiile ceie mai cuprinzătoare şi influente au rămas comunităţile, în special în cazul majorităţii ortodoxe. Nu putem uita că în anii 1918-1920, s-au raliat uniunii doar un sfert din comunităţi, ca ulterior în general să-şi retragă adeziunea. în consecinţă procesul de clarificare în poziţia lor a avut o importanţă sporită. Primii care au păşit pe terenul activităţii au fost ortodocşii majoritari. Purtătorul lor de cuvânt a fost „Neue Jüdische Presse “, apărut în 1920. în sânul lor continuau să coexiste curentele ortodox propriu-zisă şi cel hasidic, într-un raport de influenţă variabil de la caz la caz, dar ruptura organizatorică in cadrul comunităţilor a fost rară ca de exemplu la Cluj (1921). La 6 ianuarie 1920, s-au întrunit la Dej delegaţii, rabini şi laici. Alegerea Dejului nu a fost întâmplătoare, aici găsindu-se o mare comunitate, condusă de un descendent al dinastiei rabinice Paneth. Cei mai influenţi participanţi au fost rabinii din Dej, Oradea, Bistriţa, Turda, Târgul Lăpuş şi Târgu Mureş. Şedinţa a fost prezidată de Edmond Hirsch. Ei au votat o rezoluţie cuprinzătoare, definind poziţia Ier faţă de problemele arzătoare. La punctul doi sa precizat că „evreimea din Transilvania, care se situa pe temelii ortodoxe. .. doreşte să trăiască în cadrul statului ca minoritate naţională şi în acest scop pretinde toate drepturile ce revin unei minorităţi naţionale...“. Adunarea de la Dej s-a pronunţat în sensul activităţii politice ale evreilor, în cadrul unei organizaţii reprezentative. Rezoluţia de la Dej, a fost apreciată în general pozitiv din mai multe unghiuri de vedere. O satisfacţie deosebită a stârnit hotărârea din partea primului ministru Alexandru Vaida-Voievod. Primind corespondentul influentului ziar englez „Daily Thelegraph“ i-a relatat „cu plăcere“ că evreimea din Transilvania „prin intermediul conferinţei rabinice din Dej, s-a ataşat României Mari'^O. „Curierul Israelit“ din Bucureşti o considera drept o expresie a fiinţei naţionale evreieşti. Totodată manifesta convingerea că rezoluţia serveşte ca bază la realizarea programului de la Alba lulia. Uniunea Naţională Evreiască a salutat poziţia fundamentală a adunării de la Dej, dar a respins ideea creeri unui nou organism politic. Adunarea de la Dej a fost repetată la 24 februarie 1920. De această dată, s-a evidenţiat prezenţa rabinilor din Oradea, Turda, Reghin şi Târgu Mureş Deşi nu s-a păstrat procesul-verbal al adunării, se pare că de această dată au prevalat problemele legate de pregătirea unei adunări reprezentative care era chemată să definitiveze crearea unor structuri ale comunităţilor din Transilvania, desprinsă şi formal de cea existentă cu centrul la Budapesta^. în zilele de 10-12 august 1920, s-au întrunit la Oradea 106 delegaţi între care 42 rabini, care de fapt au avut cuvântul hotărâtor. S-a decis înfiinţarea „Biroului Central Ortodox din Transilvania", cu sediul la Bistriţa. Desemnarea Bistriţei a fost determinată de alegerea ca preşedinte a prim-rabinului Slomi Ullmann, cu reşedinţă în oraşul respectiv. Cu ocazia discutării celorlalte probleme, a avut loc o confruntare între aderenţii prim-rabinului Fuchs din Oradea şi partizanii hasidismului, soluţionată prin compromis. Amintitul birou urma să se constitue ca organ de legătură cu forurile guvernamentale şi cu celelalte organizaţii similare din România^. La congresul rabinilor ortodocşi pe ţară (1922), ţinut ia Bucureşti, rabinul Fuchs a insistat pentru drepturile lor. Prim-rabinul Ullmann a detaliat revendicările culturale şi religioase ale enoriaşilor ortodocşi. în perioada următoare, ortodoxia evreiască din Transilvania a continuat în majoritatea ei să se abţină de la organizaţia Mizraki, promovată în continuare de prim-rabinul Glasner din Cluj, şi apoi de cel ortodox din Satu Mare^. Mai lent s-a cristalizat reorganizarea comunităţilor neologe şi statusquo. Primul pas a aparţinut doctorului Armin Adorján, preşedintele comunităţii şi totodată al circumscripţiei comunitare din Oradea, convocând conducerea acesteia pe data de 6 februarie 1921. El a relatat că a trimis o circulară comunităţilor cu caracter neolog şi statusquo îndemnându-i la reorganizarea structurii centralizate, conformă cu realităţile existente. Primul pas concret I- au făcut rabinii aparţinând orientărilor amintite, constituind la 20 septembrie 1921, o
