Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 13. (1996)
Istorie
108 Költ Dabolczon Január 1SÖ napján 1839k Esztendőben. /folio 22b/ Az 1833ik évben curialis Dabolcz helysége által feljegyeztetett és közakarattal kéz keresztvonásával megállapított articulus tzikkely, mely az 1839k évben újjólag megerösíttetett egész helység lakosi a maga erejében helybenhagyuk, oly formán, hogy a bíróságra választandó személy 12 pengő f/orint/tal válthatja meg magát, az egyéb szolgálatra valók pedig 6 f/orint/tal. Mind a biró, mind a többiek tartoznak 6 esztendeig hittel szolgálni, hogyha pedig a 6 évek eltelnek, nyugodalomba hagyatik; nem folyólag lesz külömben a bíróság egyen 6 éveken terhelődni, hanem csak egy esztendeig, hanem a hütösséggel tartozik 6 éveket szolgálni. /folio 23a/ Költ Dabolczon 1843 esztendejének Januáris 1ő napján az egész helység közönségesen^® Regulamentele săteşti din Dobolţ (Rezumat) Satul Dobolţ se află In partea de nord-vest a judeţului Satu Mare. în evul mediu a făcut parte din comitatul Ugocea. Localitatea este atestată documentar începând cu anul 1323. Satele învecinate: Halmeu. Băbeşti şi Tămăşeni erau sate iobăgeşti. Spre deosebire de acestea, Dobolţul de la începutul secolului al XV-lea era considerat o localitate nobiliară. înconjurat cu terenuri mlăştinoase, hotarul satului nu se putea extinde. Acest aspect coroborat cu sporul de natalitate ridicat, au făcut ca la mijlocul secolului al XVI-lea majoritatea familiilor de mici nobili de aici să dispună de terenuri agricole puţine, care abia atingeau mărimea unei jumătăţi de sesie iobăgească. în aceste condiţii nu se putea gândi la colonizare de iobagi sau de jeleri. Este firesc ca dintre cele 29 familii de mici nobili ai satului, care erau consemnaţi în anul 1567, doar două dispuneau de câte o familie de iobagi. Şi această situaţie a determinat ca şi în secolele următoare caracterul de mic nobil sau curial al satului - cum mai apare în limbajul documentelor - să se menţină în continuare. Privilegiile nobiliare (armaliste) ale Dobolţului au fost întărite la mijlocul secolului al XVIII-lea prin scrisoare palatinală. Dar nici prin această danie nouă dobolţenii nu reuşesc să-şi alunge sărăcia şi nici izolarea lor seculară nu va dispare. Regulamentele satului Dobolţ publicate aici au avut şi ele rolul lor „de conservare a obiceiurilor străbune" Textul acestora se păstrează în Biblioteca Colegiului reformat din Debreţin. Consemnarea primelor 25 de articole nu a fost datată, dar acesta a trebuit să aibă loc fie la sfârşiul secolului al XVI-lea. fie la începutul secolului următor, dar mai înainte de 30 iunie 1619, când regulamentului i se fac primele adăugiri şi este deja semnat de comunitatea sătească. Actualul text al regulamentelor a fost transcris între anii 1728 şi 1741, dar şi după această dată a mai suferit unele adăugiri sau precizări. Ultima schimbare de această natură a intervenit la 1 ianuarie 1843. „Articolele din Dobolţ“, în cuprinsul lor, reglementează toate aspectele vieţii economice şi spirituale ale satului. Din această privinţă seamănă într-un fel cu reglementările similare cunoscute de literatura de specialitate atât din spaţiul vecin (comitatele Ugocea şi Bereg), dar şi cu cele din Secuime. Reglementările din Dobolţ au însă şi unele caracteristici specifice. Dintre acestea se remarcă perenitatea articolelor de aici. Pe de altă parte se accentuează tendinţele de excludere a oricărui apel la comitat sau la altă instanţă faţă de hotărârile luate de comunitatea sătească.
