Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Cultură şi civilizaţie
CONTRIBUŢII DE ISTORIE CULTURALA EUGEN GLUCK Istoria culturii româneşti s-a ocupat doar tangenţial de viaţa şi activitatea lui Otília Marchiş (1873—1951) şi în special cu prezenţa ei în anumite publicaţii literare. Din datele biografice pe care le avem reiese că s-a născut în anul 1873 în oraşul Cărei, reşedinţa contemporană a comitatului Sătmap. Tatăl ei, George Marchiş (1836—1884), a funcţionat ca preot grecocatolic, fiind succesiv titularul mai multor parohii, iar cariera şi-a încheiat ca protopop în Cărei. Conform obiceiului vremii numele respectiv de familie apare în texte maghiare în forma fonetizată „Márkus“. Membrii familiei bărbaţi timp de mai multe generaţii au servit în biserica română-unită şi dintre ei s-au ridicat şi câteva feţe eccleziastice. In primul rând s-a remarcat Romulus Machiş arhidiacon şi apoi vicar de Satu Mare, mai târziu parlamentar la Bucureşti. El a devenit cunoscut şi prin activitatea lui opoziţională faţă de diaceza de Hajdudorog (1912—1919)1 La fel, figura în rândurile rudelor apropiate episcopul Mihail Pavel din Oradea (1879—1902). Este caracteristic că răspunzând urărilor Otiliei cu ocazia zilei sale onomastice o numeşte „iubita nepoată“2. Cu ocazia naşterii fiului ei în 1893, atât ea cât şi soţul ei Cornel Kozmutza au solicitat ca naşi pe Antoniu Sarkadi, canonic greco-catolic din Oradea3. Este neîndoios că asupra Otiliei s-a resfrânt atmosfera culturală promovată de tatăl ei, care a stat în legătură nemijlocită cu Iosif Vulcan, a susţinut mişcarea pentru creerea unui teatru românesc în Transilvania şi alte iniţiative culturale. Tot el a fost iniţiatorul asociaţiei învăţătorilor uniţi din zona Sătmarului4. Relativ tânăra Otilia Marchiş s-a căsătorit cu Cornel Kozmutza, născut în Homorúd. El a fost angajat în administraţia austro-ungară din Bosnia-Herţegovina, la început ca secretar al oficiului poştal cezarocrăiesc din Sarajevo şi apoi, director al întregului sistem poştal provincial. In anii 1901—1902, soţii Kozmutza au făcut o călătorie mai lungă în Extremul Orient. Fiind observatoare profundă a celor văzute Otilia Kozmutza prin scrierile sale a atras atenţia cercurilor literare privind Japonia şi China. Desigur evenimentele ulterioare, ca războiul ruso-japo-1 Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru făurirea statului naţional unitar român. Documente 1848—1918, Bucureşti, 1989, passim. 2 Petőfi Irodalmi Múzeum (Muzeul Literar Petőfi), Budapest, lăsământul Bölöni (în cont. Bölöni). v. 4132/279, Silvestru Augustin Prunduş — Augustin Plaianu: Catolicism şi ortodoxie românească. Scurt istoric al bisericii române unite, Cluj-Napoca, 1994, p. 100. 3 Bölöni, v. 4132/740. * V. nota 1.
