Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Cultură şi civilizaţie
334 Eugen Glück néz (1904—1905) precum şi ridicarea spectaculară a Japoniei au mărit interesul pentru subiectele respective. Căsătoria ei însă nu a fost reuşită. In urma divorţului, ea s-a dedicat cu desăvârşire vieţii literare, începând să publice mai intensiv, adesea semnând cu pseudonime. O perioadă a îndeplinit şi funcţia de secretară a lui Anatole France5. La Paris a stat în legături apropiate cu Constantin Brâncuşi, fiind adesea oaspetele atelierului acestuia. Tot acolo, l-a cunoscut şi pe scriitorul Bölöni György, ulterior al doilea soţ al ei6. La începutul lunii iulie 1903, a văzut lumina tiparului primul număr al revistei literare „Luceafărul“, având redacţia şi administraţia la Budapesta până în anul 1906, apoi până în 1920, la Sibiu. Proprietarul şi totodată editorul revistei a fost Octavian Tăslăuan (1876—1942). In afară de preocupările sale literare şi publicistice el era secretarul consulatului general al României din Budapesta. Alexandru Ciura a fost desemnat în funcţia de redactor-şef, iar cel de responsabil Octavian Goga. Legăturile între Otilia Kozmutza şi redacţia revistei Luceafărul s-a conturat în anul 1904. (fig. 1—12). în acest an, revista a apărut pe 408 pagini şi a beneficiat deoolaborarea unor personalităţi publicând un număr de materiale semnate de Octavian Goga (19), Ion Agârbiceanu (3), Ştefan Octavian Iosif (3) etc. Iniţiativa colaborării cu Otilia Kozmutza s-a concretizat odată cu scrisoarea lui Octavian Tăslăuanu, datată din Budapesta la 3/16 iulie 1904. Interesul editorului revistei a fost suscitat de scrierile referitoare la Japonia, în urma recomandării chimistului Filipescu care lucra la Sarajevo, mijlocind redacţiei şi câteva fotografii cu subiect nipon. In urma oontactelor repetate Otilia Kozmutza a autorizat redacţia Luceafărul ca să dea la tradus materialele ei publicate în revista ,,Űj Idők“, în care s-a ocupat cu specificul artei japoneze. Mai mult, în urma intervenţiei ei, prin intermediul profesorului Lyka, istoric de artă de origine macedoromân redacţia a ajuns în posesia fotografiilor aferente, fără să fie necesară vreo remuneraţie.7 Ca urmare Luceafărul a publicat în cursul anului 1904, trei materiale provenite de la Otilia Kozmutza8. Dintre acestea primele două au fost imprimate în numărul combinat 14—16. Una cuprinde o descriere a călătoriei efectuată în principala insulă japoneză Hondo ceea ce oglindeşte şi titlul articolului „Iochohama-Tochio“. Al doilea material este intitulat „Despre arta Japoneză“9. In perioada următoare, legăturile au fost menţinute, Otilia Kozmutza a cerut sprijin din partea lui Octavian Tăslăuanu cu privire la intenţia ei de a oferi Carmen Sylvei nişte tablouri japoneze. De asemenea a insistat pentru prezentarea activităţii renumitei actriţe Agatha Bârsescu în coloanele Luceafărului. 5 Memoriile sale au fost publicate în volumele ..Anatole France barangolásai“ (Peregrinările lui Anatole France), Budapest, 1925, „Anatole France sétái“ (Plimbările lui Anatole France), Budapest, 1028. 6 Nina Stănculescu: Brâncuşi, Bucureşti, 1981, p. 69. 7 Bölöni, v. 4132/788/1, 2, 3, 4. 8 p. 256—259, 265, 268—270. 9 p. 294—295.
