Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
220 Carol Karácsonyi 2& rabilă. Acest canal ar fi drenat o mare parte a apelor Turului, precum şi a pârâurilor Hodoş, Turţ şi Batăr. A fost proiectat la următorii parametri: lungimea — 33,1 kjm, lăţimea fundului — 10—13 m, lăţimea superioară 28 m, adâncimea 5,5 m. In anul 1915 a fost începută exproprierea pământurilor şi trasarea itinerariului canalului proiectat. In toamna acestui an au fost începute lucrările la punctul de vărsare a Turului. Au fost organizate patru şantiere, unde lucrau peste 500 de muncitori. Pământul scos din albie a fost transportat la 40 de metri de firul apei, pentru ridicarea digurilor. Lipsa de forţă de muncă, precum şi inflaţia cauzată de războiul mondial au îngreunat mersul lucrărilor. Din această cauză, la şedinţa ţinută în oraşul Satu Mare, la data de 4 decembrie 1917 se propune achiziţionarea unui excavator. Cum atestă Procesul verbal al şedinţei susmenţionate, preţul acestei maşini ar fi achitabil. Datorită, greutăţilor financiare, până la urmă excavatorul nu a mai fost achiziţionat, ba mai mult, lucrările au fost întrerupte. Din canalul proiectat a fost executat doar o porţiune de 4 km (30). In anul 1920 societatea se reorganizează sub numele de „Sindicatul Tisa-Someş“. Cu doi ani mai târziu începe construirea unor diguri masiveîn zona Turului. în anul 1926 se întâlnesc la Satu Mare specialişti hidrologi a celor trei state cointeresate — România, Ungaria şi Cehoslovacia:. ■—- în executarea lucrărilor de hidroamelioraţii, pe sistemul Tisa—Tur. Ideea construirii canalului Tisa—Tur este abandonată şi se acordă oatenţie prioritară sistematizării albiei Turului, menţionând importanţalucrărilor ce trebuie executate în special în zona de vărsare. Acestelucrări din urmă sunt făcute între anii 1927—1930, pe un aliniament de- 63,5 km. După anul 1928, după executarea numeroaselor gâtuiri, Turul esteîndreptat; această lucrare se încheie abia în anul 1950. în urma sistematizării efectuate, în anul 1942, în dreptul localităţii Turulung satul se extinde într-o nouă zionă, iar în locul vechiului pod de lemn, care era un punct vamal încă în secolul trecut, se construieşte un nou pod de beton (30). Construirea digurilor masive ale Turului, începute în anul 1922r sunt continuate în anii 1928, .1935 şi 1942. Acestea protejează şi terenuri agricole întinse de inundaţii, dar totodată au îngustat albiile majore prin care curgeau râurile, în special în timpul apelor mari. Astfel volumul de apă exercita o presiune mai mare asupra digurilor. De aceea, între anii 1953—1957, digurile existente între localităţile Terebeşti şi Bereu sunt supraînălţate şi totodată se completează unele goluri existente pe aliniamentul digurilor unor afluenţi ai Turului. In zona Oaşului se execută de asemeni o serie de lucrări de îmbunătăţiri funciare şi în special hidroameliorative, care până în anul 1958' au cuprins o suprafaţă de 1 200 ha. Astfel, în dreptul localităţii Oraşul Nou a fost executat un canal de 5,5 km lungime, care fereşte de inundaţiile Tainei 400 de hectare de păşuni şi culturi cerealiere. Locuitorii comunelor Cămărzana, Târşolţ şi Bixad, au săpat un canal de desecarede 8,7 km lungime în lunca Lechincioarei, care fereşte de inundaţii circa 800 de hectare (70). După executarea unor lucrări de hidroamelioraţii din anii 1958—1959 în special în partea inferioară a Turului şi a Tainei djn „Ţara Oaşului“, s-a prevăzut extinderea lucrărilor de drenaj şi în
