Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
Dezvoltarea industrială a municipiului Satu-Mare 175 stalării noilor instalaţii s-a ivit un surplus de 18 muncitori care au fost concediaţi. Majoritatea angajaţilor din industria morăritului sunt angajaţii Societăţii „Moara cu Aburi S.A. Satu Mare“ care în 1900 avea 112 angajaţi faţă de 67 din 1890 şi găsim concomitent cu creşterea numărului acestora, numărul funcţionarilor crescut faţă de 5 în 1890 la 9 în 1900. Concentraţia muncitorilor industriali este încă mare în industria materialelor de construcţii (fabrici de cărămizi) numărul muncitorilor de la aceste întreprinderi nu se cunoaşte precis dat fiind caracterul sezonier al muncii ce se desfăşoară şi în general sunt angajaţi muncitori necalificaţi zilieri a căror număr fluctua în funcţie de necesităţi şi de capacitatea de producţie a întreprinderii. Din datele statistice reiese numărul muncitorilor care erau folosiţi permanent, fie pentru continuarea lucrărilor pe timp de iarnă, ca arderea cărămizilor înmagazinate vara sau sunt muncitori calificaţi angajaţi pentru o perioadă mai lungă de timp. In 1890 existau în Satu Mare 2 fabrici de cărămizi, folosind probabil numai munca manuală şi arderea în cuptoare deschise, în 1900 găsim 4 întreprinderi în această ramură. In 1890 numărul angajaţilor era de 65 din care 4 femei, în 1900 în cele 4 fabrici nu găsim decât 29 de angajaţi din care 2 femei. Scăderea numărului de personal se datorează în primul rând faptului că şi în industria materialelor de construcţii pătrund utilajele şi sunt folosite pe scară largă, pe de altă parte, conjunctura economică nefavorabilă impune reducerea producţiei şi concomitent şi a numărului angajaţilor. Creşterea numărului de muncitori este un fenomen cauzat de intensificarea producţiei pentru satisfacerea necesităţilor de pe piaţă. Acelaşi fenomen îl constatăm şi la întreprinderile mici şi mijlocii, totodată constatăm şi o concentrare de capital. Dacă în 1890 în oraş funcţionau 2 întreprinderi pentru fabricarea şi îmbutelierea sifonului (Syikvizgyăr) cu instalaţii acţionate manual şi cu un muncitor angajat, la 1900 găsim 1 întreprindere organizată sub forma de societate comercială care avea 7 angajaţi.24 Acelaşi fenomen îl întâlnim şi la fabricile de oţet, unde faţă de 1890 când în oraş funcţionau 33 asemenea întreprinderi cu 6 muncitori angajaţi, în 1900 nu mai sunt decât 2 cu un număr de 7 muncitori şi 1 şef de lucrări.25 In industria tipografică se constată o creştere a numărului întreprinderilor cât şi a angajaţilor faţă de 1890 când în oraş erau 3 tipografii cu 16 muncitori, iar în 1900 sunt 9 întreprinderi cu un număr total de 34 muncitori, cu 18 mai mulţi decât cu 10 ani înainte.26 Dat faptul că oraşul nu dispune de materii prime necesare dezvoltării unei industrii puternice, burghezia a folosit posibilităţile ivite de după 1867 în privinţa investiţiilor industriale şi a creat o industrie care se ba-m pe materii prime autohtone şi agricultură, pe de o parte creând una din cele mai puternice industrii de morărit atât în privinţa capitalu24 Magyar Statisztikai Közlemények, 1900 népszámlálás, partea IV, voi. IX, pp. 713, Budapest, 1905. 25 Magyar Statisztikai Közlemények 1900 népszámlálás, partea IV, voi. IX, pp. 713, Budapest, 1905. 26 Magyar Statisztikai Közlemények. 1900 népszámlálás, partea IV, voi. IX, pp. 713, Budapest, 1905.
