Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
7 Domeniul oraşului Satu Mare în sec. XVII—XIX 145 Pojon şi vii de 5 000 akó de vin.52 Veniturile oraşului proveneau şi din cele 14 cârciumi deţinute, o berărie, vama podului de peste Someş, 7 mori de apă, din arenda ghindatului şi măcelăritului şi a morilor din Ru seni şi Tătăreşti.53 După 1781, când se reglementează prin lege regimul pădurilor, păşunatul, cositul şi ghindatul în pădurile oraşului era permis numai ou aprobarea magistratului oraşului în schimbul unei taxe. în 1815 se interzice şi vânatul în aceste păduri.54 în prima jumătate a secolului al XIX-lea oraşul preferă să nu-şi administreze direct moşiile din aceste două sate, ci să le dea în arendă, în anul 1828 moşia Ruşeni e arendată pe timp de 3 ani, în schimbul sumei de 711 fl., iar Tătăreştiul pentru 790 fl. La fel procedează şi în 1831, când cele două moşii sunt arendate pentru 735 fl. şi, respectiv 882 fl. Acum în fiecare sat vom găsi câte o cârciumă şi o moară seacă, iar în Ruşeni şi o casă domenială.55 La 1848, prevederile urbariilor erau complet eludate, sarcinile feudale erau exercitate după bunul plac al oraşului, iobagii fiind scoşi la munci sub ameninţarea drabanţilor. Cei 67 de iobagi din Ruşeni şi 75 de iobagi din Tătăreşti plăteau acum o taxă anuală ce varia Între 4—6 fl, în plus, fiecare era obligat să dea şi bani de fum câte 1 fl. de argint. Nici un iobag nu avea sesie întreagă, cei mai înstăriţi deţineau sesii de 4/8. Din conscripţia întocmită la 15 ianuarie 1848, se constată existenţa în Tătăreşti şi a unei şcoli confesionale româneşti şi a unei case cantorale, ambele scutite de obligaţii şi dări, lucru ce denotă prezenţa unei puternice comunităţi româneşti în acest sat.56 La mijlocul veacului trecut domeniul oraşului sporise ca întindere şi veniturile crescuseră considerabil. Din 1812 pădurea „Cioncheşti“ intrase şi ea în proprietatea oraşului, iar în partea Mintiului pădurea „Utas“, între ele figurează şi pădurea „Moha“ (de muşchi). Suprafaţa totală a pădurilor deţinute se cifrează acum la 9 764 485 stp. (peste 6 100 iugăre). Pământul arabil, împărţit în 3 câmpuri, era de 20 000 câble de Pojon (oca 10 000 iugăre), iar fâneaţa dădea 6 000 de clăi (1 claie=20 măji vieneze=1120 kg). Domeniul mai cuprindea întinse suprafeţe de vie, care în anii cu recoltă bună dădeau o producţie de 25 000 akó de vin. Veniturile oraşului mai proveneau din cârciumărit (drept obţinut în 1264) măcelărit (1654), din vama târgului şi a podului (1654), berăria (înfiinţată la 1668), arendarea dreptului de pescuit şi vânătoare, chiria prăvăliilor comerciale din clădirile oraşului, 1/3 din bunurile celor decedaţi fără urmaşi. Media veniturilor în perioade de linişte era de circa 30 000 fl/an.57 Anul marilor convulsii sociale şi naţionale 1848 a adus cu sine modificări fundamentale şi în ceea ce priveşte relaţia moşier-supus. îm-52 1 akó = 53,3 1. 5ri Szirmay Antal, op. cit, voi. I, p. 2;13. 54 Arhivele Statului Satu Mare, fond Primăria municipiului Satu Mare. Moşiile Ruşeni şi Tătăreşti.«act nr. 314/1833. 55 Ibidem, act nr. 315/1834. 58 Ibidem, act nr. 329/1848. 51 Sarkadi Nagy Mihály, op. cit., p. 279—318. 10 — Studii ţi comunicări, XI—XII
