Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
144 Bujor Dulgău 6 Iobagii oraşului din Tătăreşti, chestionaţi la 22 iunie 1772,46 declarau că până în 1753, in afara robotei de 12 zile/an, nu aveau de plătit nici un fel de taxă, dar că de atunci începând câte 2 fl. renani anual. Robota o prestau după cum cerea oraşul. Pământul şi păşunea oraşului din Tătăreşti erau împărţite anual iobagilor în loturi egale de câte 4 câble de Pojon arator şi fânaţă de 3 coase. Lemne de foc aveau în măsură îndestulătoare, chiar şi de vânzare. Exista aici şi o moară de apă, dar funcţiona rar din cauza secetei. Turmele de porci le puteau duce la ghindat în pădurile oraşului în schimbul unei taxe. Deoarece pământul nu putea fi arat cu 4 boi, iobagii erau nevoiţi să se asocieze câte trei şi să-l are cu 6 boi la jug. Dijmă sau nonă nu dădeau oraşului, doar câte o găină anual. Pentru a câştiga bani, transportau gunoi în Viile Satu Mare, iar vara mergeau la munci manuale în Satu Mare. Chiar şi după introducerea urbariilor iobagii celor două sate se plângeau, in repetate rânduri, de încălcarea acestora. în 1789 se plâng că, în timp ce urbariul prevedea 10 zile de robotă pe an cu vitele, oraşul îi obligă în mod abuziv la 25 zile de robotă.47 în 1792 se plâng că oraşul le-a îngrădit dreptul de a duce vitele la păscut în pădure, timp în care sunt obligaţi să predea de două ori mai mult unt decât prevede urbariul. în plus, li se percepea şi taxă de păşunat.48 în Ruşeni, spre deosebire de Tătăreşti, oraşul nu proceda la împărţirea în loturi egale a păşunii şi fâneţei, unii obţinând, prin mituiri şi plocoane, suprafeţe mai întinse. Drept urmare, cei mai săraci vor ajunge să-i duşmănească pe cei înstăriţi. Şi nu e de mirare acest lucru, când avem în vedere diferenţierile sociale produse chiar în cadrul clasei iobagilor, unii, ca Macica Dumitru, având în gospodăria sa 11 vite cornute şi 16 porci, Silaghi Stefan 13 vite şi 24 porci, Roca Dumitru 10 vite şi 25 porci, Achim Lupu 12 vite şi 15 porci ş.a.49. Pentru a spori numărul zilelor de robotă, implicit şi veniturile, eludând prevederile urbariilor, magistratul oraşului Satu Mare, printr-o hotărâre luată în noiembrie 1797, a împărţit surplusul de pământ ce-1 deţinea iobagilor cu sesii mai mici.50 Dar iobagii au refuzat în repetate rânduri să mai iasă la robotă, fapt pentru care au fost pedepsiţi cu câte 6 lovituri de nuia şi ameninţaţi cu izgonirea din sat.51 Faţă de situaţia existentă la 1715, domeniul oraşului Satu Mare s-a menţinut cam între aceleaşi limite teritoriale şi la finele secolului al XVIII-lea, când se întindea din hotarul Miculei până în Sărătura, adică 6 ore de mers pe jos, iar ca lăţime din Amaţi până la hotarul Sătmărelului, cale de 3 ore. Acum domeniul cuprinde 5 păduri: „Pădurea Mare“ „Noroieni“, Darvas“, „Băltoasa“, şi „Gorun“ însumând cca 5 000 iugăre, o fâneaţă de 4 000 de clăi, pământ arabil în suprafaţă de 10 000 câble de 46 Arhivele Statului Satu Mare, fond Primăria municipiului Satu Mare. Moşiile Ruşeni şi Tătăreşti, act nr. 113/1772. 47 Ibidem, act nr. 141/1789. 48 Ibidem, act nr. 162/1792. 49 Ibidem, act nr. 166/1793. 50 Ibidem, act nr. 189/1797. 51 Ibidem, act nr. 211/1802.
