Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
Domeniul oraşului Satu Mare în sec. XVII—XIX 143 5 răscumpărate. Unificarea celor două oraşe a fost legiferată de Dieta de la Bratislava potrivit legii 109/1715, iar eliberarea şi ridicarea la rangul de oraş liber regal a fost confirmată prin intermediul privilegiului emis de regele Carol al III-lea la 2 ianuarie 1721.38 Fenomenul depopulării satelor sătmărene în contextul pustiirilor produse în timpul războiului antihabsburgic dintre 1703—1711 n-a ocolit nici cele două sate învecinate, Ruşeni şi Tătăreşti. La 1715, ou prilejul unei conscripţii, în Ruşeni erau consemnaţi doar 10 iobagi, din care 4 nu aveau deloc vite de jug, iar în Tătăreşti existau 15 iobagi, din care 6 lucrau numai cu braţele.39 De altfel şi veniturile alodiale totale ale oraşului în acest an se cifrau la suma de 7 403 fl. renani.40 Neavând suficientă forţă de muncă, oraşul va da în zălog posesiunile sale din aceste două sate, ani în şir, pentru suma de 1 200 fl. pe an.41 Conscripţia din anul 1723 găsea aproximativ aceeaşi situaţie. în Ruşeni oraşul poseda 25 de sesii, din care 20 erau pustii, forţa de muncă constând din 3 iobagi şi 2 jeleri, iar în Tătăreşti din 41 de sesii 25 erau pustii, locuind aici doar 4 iobagi şi 12 jeleri cu sesie.42 începând din acest an, oraşul, acordând substanţiale scutiri, va căuta să atragă iobagi ca să-şi populeze moşiile deţinute. Odată cu reglementarea sarcinilor feudale, prin introducerea urbariilor, vom întâlni şi aici o creştere considerabilă a forţei de muncă. La 1775 pe moşia oraşului din Ruşeni lucrau deja 27 de iobagi liberi şi 17 jeleri, iar în Tătăreşti 34 de iobagi liberi şi 28 de jeleri.43 Potrivit chestionarului cu 9 puncte,44 pe baza cărora s-au întocmit urbariile, iobagii din Ruşeni, interogaţi la 10 mai 1772, aveau să declare că înainte vreme erau obligaţi să iasă la robotă 12 zile pe an. De prin 1753—1754 ea a fost redusă la 7 zile pe an şi aveau de plătit o taxă (cens) de 7 mărieşi. în 1772 oraşul pretindea deja 15 zile de robotă: 6 la arat, 3 zile la recoltat, 3 zile la cositul fânului şi 3 zile la transportul lemnelor necesare berăriei şi morilor din Satu Mare. Taxa anuală a fost şi ea mărită la 2 fl. renani. Pământul arabil din hotarul satului era insuficient, motiv pentru care se vedeau obligaţi să ia in arendă pământ de la oraş sau din pusta Sătmărelul Mic. Păşunea era şi ea insuficientă şi mereu inundată. Fâneaţa unui iobag era de 2 coase.45 Nu dădeau oraşului nici dijmă, nici normă de produse, doar la culesul viei dădeau 1 găină/cap şi întreg satul o mierţă de unt şi 20—30 ouă. Pentru a câştiga ceva bani în plus, iobagii de aici mergeau să lucreze în viile din Ardud şi din Viile Satu Mare ori se angajau ca zilieri la muncile câmpului în Satu Mare. 38 Arhivele Statului Satu Mare, fond Primăria municipiului Satu Mare. Diplome, privilegii, scrisori, act nr. 120/1721. 39 Idem, Moşiile Ruşeni şi Tătăreşti, act nr. 33/1715. 40 Szirmay Antal,''op. cit., voi. I, p. 186. 41 Arhivele Statului Satu Mare, fond Primăria municipiului Satu Mare. Moşiile Ruşeni şi Tătăreşti, act nr. 40/1723. 42 Ibidem, act nr. 34/1723. 43 Ibidem, act nr. 115/1775. 44 Ibidem, act nr. 113/1772. « -45 1 coasă = 1 iugăr (cât putea cosi un iobag într-o zi).
