Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
3 Contribuţii la istoricul dezvoltării mineritului 103 tul la construirea unui şteamp cu nouă săgeţi în Valea „Kaportsăny und Tölgyes“.43 Aproximativ pentru aceleaşi terenuri, în anul 1837 alte două grupuri distincte de întreprinzători vor cere drept de cercetare şi apoi de exploatare. Unul' este format în jurul „locotenentului major cezaro-crăiesc“ Lajos Tegze din Satu Mare şi Vama, cealaltă fiind condusă de moşierul Lajos Kovács din jurul Halmeului. Ambele grupări solicitau emiterea noilor concesii pentru minele „Sfânta Treime“ şi „Maria Ajută-ne“. Apare însă şi numitul Griga Kriszta care, în calitate de împuternicit şi arendator al minelor deţinute în anii din urmă de gruparea din Ocna Slatina, solicită lăsarea minelor, „Sfânta Treime“, „Ştefan“, „Maria Ajută-ne“ şi „Anton“ în exploatarea lui şi a asociaţilor săi din Viile Apei.44 In timp ce grupările de mai sus se frământă şi se învinuiesc reciproc, în anul următor apar pe scenă numiţii Sándor Fodor şi Imre Toth, ambii din Turulung, împreună cu Adam Puskás din Adrian care solicită pentru ei dreptul de exploatare „a minei Sfânta Treime din muntele Kaporcsa din Turţ“. Peste un an numărul asociaţilor din această grupare a crescut la nouă, iar la data de 9 ianuarie 1840 noua petiţie de urgentare va fi semnată de 13 persoane prin care se arată: gruparea lui Fodor a cheltuit vreo mie de florini pentru curăţirea şi amenajarea minei în cauză; pe baza unor aprobări speciale în două cazuri a făcut şi preschimbare de produse miniere, la Băiţa. Datorită unor neînţelegeri mina „Sf. Treime“ încă nu li se va acorda, dar această grupare va alcătui în anul 1841 Asociaţia minieră „Sf. Emeric“45 în jurul căreia la Turţ, în curând se va înscrie cea mai rodnică activitate minieră. începutul exploatării sistematice a minei „Emeric“ avea loc în luna mai 1844. La această dată însă majoritatea acţiunilor asociaţiei cu acelaşi nume se vor găsi în altă proprietate: ele au fost vândute sau cedate Fundaţiei Episcopale din Satu Mare, în umbra căreia se afla preotul romano-catolic István Varga (din Seini iar mai târziu din Ungvár). Proprietarii iniţiali motivează tranzacţia cu lipsa unor fonduri băneşti substanţiale, fără de care nu se mai poate închipui vreo activitate minieră prosperă.46 încă în vara anului 1844 Varga va dobândi şi va lua în exploatare şi mina „Sfânta Treime“ cu dependenţele sale. In anul următor Asociaţia Emeric din Turţ va îngloba perimetrul „Emeric“ cu galeria „Emeric“, cu galeria ajutătoare „Maria Ajută-ne“ şi puţul „Anton“ precum şi perimetrul „Sfânta Treime“ cu. trei galerii: „Ştefan“, „Sfânta Treime inferioară“ şi „Sfânta Treime superioară“. în intervalul de 15 mai 1844 şi 30 iunie 1847 vor fi extrase şi preschimbate 8 184 chintale şi 29 funzi de produse47 în valoare de 8 003 florini şi 56 creiţari. Cheltuielile aferente însă se vor cifra la suma de 11 835 florini şi 111/2 creiţari, adică se 43 Ibidem, acte concesionate nr. 2163, 2439, 2449 şi 2692/1832, 248 şi 3004/1833. 44 Ibidem, acte concesionale nr. 813, 1210, 1524 şi 2256/1837. 45 Ibidem, acte concesionale nr. 2966/1838; 1228/1839; 862 şi 1418/1840; 4990 şi 5292/1841. 46 Ibidem, acte concesionale nr. 836 şi 1537/1844. 47 Chintalul folosit până în jurul anului 1875 era egal cu 0,56006 kg, iar un chintal avea 100 de funzi. Vezi Stoicescu Nicolae, op. cit., p. 282.
