Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
104 Adalbert Balogh 4 înregistrează o pierdere de 3 832 florini şi 42 ereiţari. Această din urmă împărţind la cele 128 cuxe miniere ce alcătuia asociaţia, rezultă că pentru o singură cuxă (acţiune) reveneau 29 florini şi 5674 ereiţari. Din această cauză micii acţionari care au mai rămas după 1844, renunţă pe rând în favoarea lui Varga care practic devine singurul proprietar al bunurilor asociaţiei. Dar acest bilanţ succint mai impune încă o remarcă: din totalul cheltuielilor de 11 835 florini şi IIV2 ereiţari, 4 845 florini şi 1272 ereiţari (aproape 41%) reprezintă cheltuielile de salarizare, iar 3 367 florini (peste 28%) s-au cheltuit pentru transportul produselor la topitorii.48 Există însă perioade când cheltuielile de transport vor fi şi mai ridicate. Micşorarea acestora încă de la început va sta în atenţia lui Varga şi al administratorilor-directorilor săi.49 în primii ani se va avea grijă în special de sortarea şi alegerea minereurilor. Apoi va fi construit un nou şteamp cu 12 săgeţi, acţionat deocamdată de apa pârâului Valea. Paralel cu obţinerea unor perimetre limitrofe, se fac mari eforturi pentru continuarea săpării galeriei ajutătoare „Petru şi Paul“ începută încă de familia Perényi şi continuată din 1845 cu intermitenţe.50 Din rapoartele statistice ale vremii rezultă că la mijlocul deceniului 6 al secolului XIX minele aparţinătoare de Asociaţia minieră „Sf. Emeric“ din Turţ aveau următoarea înfăţişare: mina „Emeric“ avea două ocne cu adâncime totală de 66 stânjeni şi trei galerii cu lungimea totală de 328 stânjeni, mina „Sfânta Treime“ dispune de o ocnă cu adâncime de 6 stânjeni şi de o galerie cu lungime de 8 stânjeni, iar mina „Doamne Ajută-ne“ (Istensegíts) o galerie cu lungime de 4 stânjeni. Din acestea în anul 1853 au fost extrase 9 633 chintale de minereuri.51 Minereurile şi produsele concentrate (şlicurile) erau transportate la topitoria din Băiţa, topitorie la care minele din Turţ în anii 1855—1856 au făcut cele mai multe preschimbări, în aşa măsură că erau luni sau trimestre întregi când produsele aduse din Turţ cantitativ, dar şi valoric, reprezentau jumătate sau şi mai mult din totalul preschimbărilor făcute de toate minele ale căror produse au fost aduse aici. Tot în 1856 apar şi primele cantităţi de aur de şteamp (Mühlgold) şi argint de amalgamare.52 Dezvoltarea şi amploarea lucrărilor de exploatare de la Turţ denotă şi din numărul muncitorilor angajaţi. în anul 1845 într-o depoziţie de 48 Inspectoratul geologic minier Baia Mare, acte concesionale nr. 1324 şi 153//1844, 193/1846, 731, 732, 967, 1182/1847 şi harta nr 554; Arhivele Stalului Baia Mare, Căpitănatul minier Somolnoc, (în continuare: Căpitănatul minier Somolnoc), act nr. 1405/1855. 43 In funcţie de administratori, ulterior directori ai minei Emeric din Turţ se remarcă: Antonius Czura (1844) 26 ani, anterior muncitor erarial, Ferenc Méray (1848), Vilhelm Fiala (1849—1851) care într-o vreme era şi conducătorul topitoriilor de fier de la Moişeni, Joseph Rottmayer (1852—1853), Ferenc Juhász (1854—1863), István Juhász (1864), Rafael Hoffman (1864—1868) de origine din Braşov şi alţii. Vezi Inspectoratul geologic minier Baia Mare, acte concesionale nr. 1406/1845, 4Ö1, 565 şi 580/1848, 898/1849, 66 şi 557/1851, 148/1858; acte generale nr. 1042/1855, 1396/1859 şi 513/1864. 50 Ibidem, acte concesionale nr. 1406/1815, 580/1848, 215 si 474/1851, 249 şi 541/1853, 218/1854 şi 664/1855. 51 Ibidem, acte concesionale nr. 64/1853 şi 1501854. 52 Direcţia minelor Baia Mare, registre operative nr. 389, p. 36—40.
