Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 11-12. (1994-1995)
Istorie
102 Adalbert Balogh 2 apar membrii farîţilei baronului Perényi, proprietarii de fapt a celor inai întinse păduri din această zonă. Pare â fi curios faptul că perimetrul minier de bază, cu această denumire, s-a eliberat doar în anul 1810, e drept, la o a treia cerere făcută în 1807. Mina „Sf. Treime“, ce s-a acordat baronilor, de fapt se situa în acelaşi loc în care în 1786—1787 se afla mina „Toţi Sfinţii“, adică în Valea, Caporcea, dar şi celelalte două zone pomenite la aceea dată, în ,1810 au fost concesionate sub numele de „Sf. Ştefan“ şi „Sf. Vicenciu“.38 Prezenţa familiei Perényi, cu intermitenţe, va persista până în anul 1.844. Cu toate că prin începerea săpării unei galerii ajutătoare cu lungime de 85 de stânjeni39 în direcţia celor două galerii (inferioară şi superioară) ale minei : „Sfânta Treime“ apoi prin construirea şi punerea în funcţiune a unor şteampuri, precum şi prin unele investiţii mai mari şi de lungă durată, activitatea minieră a baronului Perényi la Turţ va fi haotică şi -neconvingătoare, manifestate prin dese întreruperi. Aceste întreruperi în cele mai multe cazuri s-au făcut fără ştirea şi avizul tribunalului minier şi. în consecinţă s-a permis ca începând cu anul 1816 mai multe asociaţii să-şi ceară drept de cercetare şi de exploatare asupra perimetrelor acordate anterior pentru familia Perényi.40 , Prima asociaţie de acest gen era formată din fostul angajat al baronilor cu numele de János Volenszki, de această dată asociat cu baronul Mihály Rudnyanszki şi cu învăţătorul Joseph Király care în anii 1816—- 1819 îl vor deţine vechiul perimetru „Sfânta Treime“ sub numele de „Sfânta Cruce“.41 In anul 1828 un alt grup de întreprinzători vor solicita un perimetru minier în zona Caporcea sub denumirea de.mina „Iosif“. înfăţişarea la faţa locului întârzie, drept consecinţă nici hotărârea tribunalului minier încă nu s-a pronunţat când János Volenszky, din grupul celor trei pomeniţi în deceniul anterior, acuma în calitate de împuternicit al baronilor, ocupă bunurile noului grup de întreprinzători. După câteva luni dé tergiversări, unul dintre noii pretendenţi ajunge la înţelegere cu familia Perényi în vederea exploatării minei, dar în curând şi această înţelegere se dă uitării şi cel care va face preschimbarea cantităţii de pesté 11 lotoni de argint, rezultat din exploatarea minei „Iosif“, va fi din nou omul baronilor.42 Nici trei ani nu au trecut, când acelaşi János Volenszky se va regăsi din nou printr-un alt grup de pretendenţi, format acuma în jurul lui Johann Kozma, conducătorul salinelor regale de la Ocna Slatina din Maramureş. Aceştia, la sfârşitul anului 1832 şi începutul anului următor, vor obţine concesii asupra perimetrelor miniere „Sf. Anton“ şi „Maria Ajută-ne“ (Maria Hilf) împreună cu drep38 Ibidem, act nr. 2743/1813; Arhivele Statului Baia Mare, fond Direcţia minelor şi Uzinelor metalurgice Baia Mare (în continuare Direcţia minelor) nr. 86, p. 18; nr. 91, p. 10 şi 29; nr. 97, p. 13, 19, 22 şi 25; nr. 99, p. 1|9; nr. 107, p. 7 şi 8; nr. 108, p. 11 şi 20; nr. 114, p. 15. 39 Avem de a face cu stânjenul maghiar, sau „de Pojon" cum se mai numea, care avea o lungime de 2,88 m. Vezi Stoicescu Nicolae, Cum măsurau strămoşii, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1971, p. 46. 40 Inspectoratul geologic minier Baia Mare, acte concesionale nr. 2256/1837, 1324 şi 1504/1844. 41 Ibidem, act nr. 2126/1819. 42 Ibidem, acte concesionale nr. 161/1828, 256 şi 1788/1829.
