Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Ştiinţele naturii
350 8 Lista a fost întocmită conform clasificării şi nomenclaturii folosite de Dr. Doc. A. Popescu-Gorj în cele două lucrări publicate în 1984 şi 1987 (4), (5) referitoare la speciile de lepidoptere din România. CONCLUZII Analizând lista speciilor colectate la Cheia Zugreni se poate constata predominanţa elementelor montane, larvele lor dezvoltându-se pe seama vegetaţiei arborescente şi ierboase neafectate de poluare industrială sau de altă natură antropogenă. Astfel se explică şi accentuata densitate de populaţie la unele specii, cum ar fi Xantorhoe montanata D. Sch, Entephria caesiata D. Sch., Eulithis pyraliata D. Sch., Thera variata D. Sch., Notodonta dromedarius L., Diarsia brunnea D.Sch., Anaplectoides prasina D. Sch., Mamestra w-latinum Hufn., Acronicta alni L., şi altele. Dintre speciile forestiere dăunătoare amintim Dioryctria abietella D. Sch., Dendrolimus pini L. şi Lymantria monacha L. care nu au provocat însă defolieri remarcabile în decursul ultimelor decenii. Pe lângă unele specii comune şi numeroase frecvente au fost depistate şi unele elemente considerate ca fiind rare în Carpaţii noştri, cum ar fi: Thera stragulata Hbn., Colostygia lineolata F., Discoloxia blomeri Curt., Horisme aemulata Hbn., Furcula bicuspis Bkh., Notodonta torva Hbn., Leucodonta bicoloria D. Sch., Odontosia carmelita Esp., Pericallia matronula L., Chersotis cuprea D. Sch., Plogophora scita Hbn., Hyppa reciilinea Esp., Apamea rubrirena Tr., Polychrysia moneta F., Synagrapha interrogationis L. şi altele. Un interes deosebit prezintă prezenţa în această zonă a frumoasei specii diurne Parnassius apollo. Populaţia de aici a fost considerată iniţial o subspecie aparte, sub denumirea de rosenius Fhst,. taxonul referindu-se la exemplare melanistice, la care culoarea de bază este negricioasă în loc de albă. S-a constatat însă că astfel de exemplare apar şi în cadrul altor populaţii din Carpaţii Româneşti, ca forme individuale în cadrul subspeciei transsylvanicus Schwz. iar exemplarele albe de la Zugreni nu se deosebesc de cele din Cheile Bicazului sau de la Borsec. Deşi exemplare negricioase sunt mai frecvente la Zugreni, populaţia de aici nu poate fi ridicată la rangul de subspecie. Considerăm că această lucrare este o contribuţie la cunoaşterea faunei de lepidoptere a ţării, în special a Moldovei, deoarece până în prezent nu au fost publicate date referitoare la fauna de lepidoptere din această zonă. Numărul speciilor este desigur cu mult mai mare, datele noastre referindu-se numai la speciile din lunile de vară. Dintre speciile de primăvară şi de toamnă există cu siguranţă elemente rare şi interesante din punct de vedere faunistic. BIBLIOGRAFIE 1. 1958, ALEXINSCHI A. şi PEIU M.: Contribuţiuni la cunoaşterea faunei de lepidoptere din Moldova. Stud. Cercet. Acad. R.P.R., fii. Iaşi, IX, 2, p. 245—259. 2. 1984, KOCH M.: Wir bestimmen Schmetterlinge, I—IV, 790 p., Leipzig.
