Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)

Ştiinţele naturii

326

2

suprafaţă în regiunea munţilor Meseş şi Făget, dar la vest de linia tectonică amintită Ardud—Tăşnad—Cheţ ele coboară la mare adâncime. Forările precum şi prospecţiunile geofizice efectuate ne arată că deplasându-ne spre vest în direcţia frontierei R.P.U. acest postament cristalin prezintă mai multe falieri şi trepte în horsturi: Z. Benedek (2,4), A. Tenu (7). Sondele din Valea Ierului indică postamentul cristalin la adâncimea de 3 000 metrii. A. Tenu (7), Z. Benedek (4). S-a observat şi pe direcţia nord-vest această accentuată scufundare a cristalinului la nord de Satu Mare şi Botiz (1966 m,—1744 m): Z. Benedek (4). în schimb la Petreşti—Foeni—Pişcolt adâncimea cristalinului este doar la 1400 metrii. Aceasta înseamnă că în subasmentul câmpiei Careilor se află un criptohorst: Z. Benedek (2). în partea de sud a regiunii în linia Sasislău—Văşad se conturează o falie mai mică. La fel şi în partea de mijloc a câmpiei în linia actuală a cursului Someşului: Z. Benedek (2). A. Tenu (7).

Schimbările cursului Tisei, Someşului şi a Crasnei. Formarea reţelei hidrografice în nordul Câmpiei Tisei este în strânsă legătură cu evoluţia geologică a acestei câmpii. Mişcările tectonice nu s-au terminat în terţiar ci au continuat pe tot timpul pleistocenului. în perioada pleis-Fig. 1. Schiţa paleohidrografică a Câmpiei Şomeşului în perioada würmului II (50 000—45 000 ani). Tisa şi Someşul avea scurgere prin grabenul mare al Ierului.