Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)

Ştiinţele naturii

3

327

Fig. 2. Schiţa paleohidrografică a Câmpiei Someşului în perioada peniglacialului, würm III (40 000—30 000 ani). Albia Tisei se deplasează spre vest, nord-vest, dar Valea Ierului rămâne principalul colector al apelor curgătoare.

tocenului superior au loc scufundări în zona nordică a Câmpiei Tisei, în Bodrogköz (R.P.U.) şi Câmpia Someşului. La începutul würmului I a peniglacialului Valea Ierului, adică şanţul tectonic amintit, era principalul colector al apelor curgătoare. Tisa, Latorţa, Ungul, Someşul Crasna şi-au format un mare con de dejecţie, dând naştere astfel la Câmpia nisipoasă a Nirului şi a câmpiilor colinare în care se încadrează şi câmpia Careilor. Apele aveau un curs în direcţia sud, sud-vest spre marea zonă de subsidenţă a Câmpiei Sarretului prin grabenul mare al Ierului: Z. Borsy (5). In perioada a würmului II cca. 50 000—45 000 anii începe scufundarea lentă a Bodrogközului. Tisa cu afluenţii Ungul şi Latorţa începe să alunece spre apus pe conul de dejecţie (fig. 1.) în această perioadă de pe Câmpia actuală a Crasnei şi valea Tisei s-a deplasat în apropierea actualului oraş Cărei. Acest eveniment este reprezentat pe schiţa de hartă a würmului cca. 40 000—30 000 anii (fig. 2.) Scufundarea părţii nordice a Câmpiei Someşului se extinde şi înspre sud,