Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Arheologie
3 31 coperim o aşezare dacică întărită, necunoscută până acum în literatura de specialitate. înainte de a-o prezenta, considerăm că este necesar să înfăţişăm pe scurt mediul înconjurător. Aşa cum s-a amintit cu câteva rânduri mai sus, meleagul cu pricina face parte din zona prelungă denumită de majoritatea specialiştilor geografi Subcarpaţii Transilvaniei5. Zona în discuţie aparţine aşa-zişilor Subcarpaţii Tîmavei Mici sau ai Praidului ce se desfăşoară din valea Feemic (afluent al Tâmavei Mari), până la valea Nirajului. Structura geologică, criteriul cel mai controversat al analizei geografice asupra acestor Subcarpaţi, este formată din cute de cuvertură (anticlinale, sinelinale, străpungeri diapire), cu o dezvoltare normală. Cutele învecinate munţilor sunt bine dezvoltate şi se desfăşoară pe distanţe longitudinale mari. Ele prezintă deformări locale din cauza sâmburilor de sare formaţi pe linii de falii (Corund — Praid — Sovata). Către interiorul Depresiunii Transilvaniei, cutele normale suferă ridicări şi coborâri, închideri periclinale relative, luând aspectul de brahianticlinale, structuri specifice Podişului Transilvaniei. Alcătuirea petrografică, dominate de mame, nisipuri, gresii şi conglomerate, precum şi orizonturi subţiri de tufuri vulcanice este tipică pentru zonele precarpatioe. De prezenţa acestor structuri sunt legate zăcămintele de sare (Praid, Sovata). în concordanţă cu dezvoltarea spaţială longitudinală şi cu alternanţa cutelor pozitive şi negative din sistemul structurilor mio-pliooene, Fig. 2. Dealul aşezării dacice întărite de la Cuşmed, văzut dinspre est, dinspre „Piatra Cuşmedului“. (Foto G. Ferenczi). 5 Cf. I. Mac, Subcarpaţii Transilvaniei, în Geografia României, III. Carpaţii Româneşti şi Depresiunea Transilvaniei, Bucureşti, 1987, p. 594—603.
