Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
302 6 duc starea de „subordonare“ artistică a mediului analizat faţă de centrul băimărean. Două mari expoziţii colective din Baia Mare sunt recenzate în anul 1934. Prima, din iunie24, se referă la expoziţia anuală a Şcolii de artă: „Dintre tablourile expuse remarcăm pe acelea ale lui Thorma în stil „naturalist-impresionist“ . .. D. Mikola (expune, n.a.) picturi care-i scot în relief metoda „sintetic-naturalistă“, ce-1 caracterizează în pictură“. Alături de cei citaţi mai expun: Cadar, D. Krisan, d-na Margareta Kis- Thorma şi ,, . . . un grup din tânăra generaţie Schachiroff, Slevensky şi Maudy, înclinat mai mult spre impresionism decât expresionism“. Notaţiile conţinute în cronică sunt importante pentru fixarea, cu puterile unui critic improvizat şi la nivelul anului 1934, a direcţiilor de lucru ale componenţilor grupării artistice sus-amintite. A doua expoziţie a anului 1934 reţine atenţia prin tonul ascuţit critic al reflecţiilor celui ce semnează sub pseudonimul Vizitator. Nu sunt ocolite valorile şcolii: Thorma, Boldizsár, Mikola, care sunt aspru amendate pentru lipsurile manifestate25 *. Aprecieri pozitive se fac doar la adresa lui Slevensky şi Bitai. Concluzia este aceea a dominaţiei spiritului mercantil în artă, perspectivă din care se bucură de înţelegere reţinerea de a participa a artiştilor Ziffer şi Krisan. Recenzentul deplânge „absenţa totală a artiştilor plastici din Satu Mare“, fără să caute, din discreţie, motivaţii. In expoziţia deschisă în localul Casinei Române din Baia Mare, decembrie 19352G, sunt prezenţi 3 artişti: sculptorii Gh. Manu şi Ernő Szervatius, pictorul Petre Abrudan. Sculpturile, inspirate din istoria naţională la Manu, sau cu tematică socială, religioasă şi muncitorească la Szervatius sunt bine apreciate, însă autorul recenziei nu se opreşte să sugestioneze că: „Ar câştiga mai mult Manu şi Szervatius dacă ar expune în oraşe mai populate“. Cu alte cuvinte, talentul şi munca investită de artişti le conferă dreptul de a depăşi provincialismul îngust şi de a se confrunta cu arta din centrele de tradiţie ale ţării. Este o idee demnă de reţinut pentru teritoriul la care se referă şi momentul istorico-artistic. In ciuda titlului articolului, singurul pictor ce expune este Abrudan. Atacând subiecte sociale, se prezintă la un înalt nivel dobândit printr-o muncă asiduă ce-i justifică plasarea în ierarhia artistică. Acelaşi artist e recenzat de pictorul I. Rentea pentru expoziţia personală din decembrie 1935 — ianuarie 193627. în sala clubului „Union“ din Satu Mare, Petre Abrudan expune „compoziţii, portrete şi peisaje de pe valea Săsarului“. Alături de el, sculptorul Ernő Szervatius prezintă compoziţii, nuduri şi portrete executate în lemn şi ceramică. Aceiaşi ve-24 T., DOBRICANU — Expoziţia de pictură la Baia-Mare, idem, I, nr. 45/6 iunie 1934, p. 3. 25 Plastica băimăreană, idem, I, nr. 160/23 octombrie 1934, p. 3: „Maestrul Thorma, trei plăcinte... inconsumabile, din punct de vedere al artei. Dl. Boldizsár prea îngâmfat... ne prezintă o atmosferă lipsită de pătrundere, un colorit dulceag, ispititor pentru cei lipsiţi de gust artistic... iată ce-i lipseşte d-lui Mikola din tablourile d-sale: dragostea şi sufletul pentru ceea ce pictează... Prea mult artificiu, prea mult hazard peste tot“. 2ti Expoziţia pictorilor români din Baia Mare, în GAZETA PENTRU AFIRMARE ROMÄNESCA, I, nr. 11/13 decembrie 1935, p. 3. 27 I., RENTEA — O expoziţie grandioasă de pictură şi sculptură, idem, II, nr. 4/5 ianuarie 1936, p. 4.
