Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
288 2 în 1905 îl găsim la Satu Mare ca desenator tehnic, apoi profesor de desen. Starea deplorabilă a învăţământului artistic sătmărean îl determină să ia o grabnică hotărâre: în 1908 publică broşura: „Despre situaţia artistică şi de artizanat a oraşului nostru“2, în care încearcă să pună bazele educaţiei artistice moderne prin aplicarea unei noi metodologii. Artistul este de părere că: „cultivarea frumosului este nu numai un interes personal, ci şi unul colectiv; nu numai individul izolat, dar şi imaginea colectivă se transformă prin practica frumosului“3. Cu toate că era înzestrat de la natură cu un mare talent, Aurel Popp s-a străduit toată viaţa să-şi perfecţioneze cunoştinţele. Cele însuşite la Academia de la Budapesta au stat doar la baza studiilor de mai târziu, în 1910 se iveşte ocazia perfecţionării studiilor la Paris, la Academia Julien, foarte des frecventată de tinerii artişti ardeleni la începutul secolului nostru. La Paris Aurel Popp îşi dă seama că „ ... adeseori pensula mea este mai isteaţă decât mine însumi . . . Acele numeroase viziuni noi şi deoepţionante, acele frământări în jurul esenţei picturii şi diversele rătăciri ale numeroaselor „isme“ pricinuiesc deziluzionarea mea de pictură .. ,4. Se întreabă des de rostul talentului în cazul în care nu este supus unui crez puternic şi nu este hrănit de convingere. Talentul — se întreba — are oare vreun rost când nu este subordonat unei credinţe, când nu este susţinut de convingeri? Dar care ar fi oare scopul căruia un artist şi-ar putea închina viaţa? Cu un puternic spirit critic a alcătuit un bilanţ neobişnuit şi nedrept al activităţii sale artistice de zece ani: „tehnică ostentativă, jonglerie fără vreo intenţie sau scop mai înalt... teme minore, peisaje călduţe de pe malul Someşului, cu sau fără figuri, „maimuţăreli academice“, sau imitaţii după pictori „plein-air-işti“ .. .5 încă de la începutul activităţii sale artistice s-a delimitat de impresionism, cu toate că multe peisaje trădează incontestabil această influenţă. „Arta celor de la Barbizon aparent creează impresia că operele de artă nu trebuie să spună nimic. Judecându-i după subiecte, aproape sigur este aşa, dar asta este numai prima impresie, superficială, căci nu trebuie să uităm de compoziţiile impresioniştilor, care ne dovedesc contrariul. Dar cu toate acestea, cei de la Barbizon au intrat în conştiinţa oamenilor de parcă ar fi evitat orice conţinut ideologic“8. Aurei Popp este socotit de istoria artei un excentric, căci toţi contemporanii săi au trăit şi creat în mirajul Coloniei de la Baia Mare, în timp ce el declară: „sistemul de breaslă băimărean lor le este convenabil, dar ce pot face cei ce nu se împărtăşesc din giulgiul Cbristului HoUósy— z Despre situaţia artistică şi de artizanat a oraşului nostru, Tipografia „Pázmány“ Satu Mare, 1908. 3 Ibidem 4 Aurel Popp, Din zi in zi — însemnări autobiografice — Manuscris aflat la Arhivele Statului Satu Mare. 0 Raoul Şorban — Banner Zoltán, Aurel Popp, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968, p. 14—15. B Câteva cuvinte despre frământările artei noastre plastice“ — Manuscris aflat la Arhivele Statului Satu Mare.
