Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
17 269 Separarea rolului portant a stâlpilor, pilaştrilor menţinut vertical de către cununi de grinzi a fost transmis din arhitectura de lemn în cea de piatră greacă, în gotică, şi în cea modernă de beton armat, mărind suprafaţa de adăpostire. Este caracteristică răspândirea acestor tipuri de locuinţă. Precum am amintit sunt trei tipuri principale: formate în zonele de munte, de deal şi de câmpie, unde materialele de construcţii diferă după altitudine stejarul, bradul, respectiv frasinul, gorunul, precum în lipsa lemnului, pământ bătut, chirpici sau cărămidă. Diferite sunt şi felul de viaţă ceeace determină scopurile funcţionale, serveşte viaţa simplă păstorească (într-o singură încăpere de ex. Bixad/ (15.Va) mai dezvoltată „ocolnic“, apoi casele aşezate pe deal, de-a valma, cu spatele amonte, pe urmă a crescătorilor de animale şi agriculturi, în sate cu case înşiruite, iar în oraş cu case servind nevoile diferitelor meşteşuguri şi situaţii familiare, mărindu-se continuu suprafaţa locuibilă de la familii mici, la convieţuirea diferitelor generaţii, apoi pentru nevoile chiriaşilor. Am descris acele tipuri de tranziţie, la hotarele zonelor de munte, deal şi câmpie, a căror caracteristici se amestecau şi se păstrau ca obiceiuri, uneori stagnând eclectic, precum s-au răspândit de la oraş la sate, case la parter cu „două camere şi confort“. Răspândirea bisericilor de lemn este asemănătoare cu a tipurilor de locuinţe de tranziţie, însă cu diferenţa că funcţia rămâne neschimbată numai nevoile spaţiului de adăpostire cresc. Sunt independente de la materialele de construcţie locală, pentru că la construcţii publice mari se aduce câteodată de la mare distanţă, materialul special. La studiul tipologiei am stabilit principalele prototipuri care alese din cele existente mai vechi serveau ca modele în zona apropiată, delimitabilă prin frecvenţa asemănării variantelor. La bisericile de lemn din judeţul Satu Mare apar unele elemente ale stilului romanic şi gotic, nu însă ca structură ale materialelor /de piatră, cărămidă/ folosită acolo la boltiri — amintite mai sus — şi sunt transpuse în soluţii foarte ingenioase ale structurilor de lemn, capodopere inventate de către dulgheri: cum sunt bolta suspendată pe meştergrinda din pod, sau turnul de 45 m înălţime la Surdeşti etc. Simt deosebit de apreciate în Europa — scrie G. Ionescu —• „ .. . Prin adaptarea la materialul din care este construit, ca lemn, şi prin prelucrarea cu pricepere şi artă a modelului gotic, necesitatea aceasta din urmă a dus la închegarea în opera meşterilor români a unor forme de o prospeţime şi uşurinţă care nu-şi găseşte echivalentul în arhitectura de piatră a goticului“, /5.1977/2.35/ precum şi pitorescul şi bine proporţionatul turn, pridvor şi poalele acoperişului şindriluit. La bisericile de lemn din toată ţară rar este răspândit planul în forma unui trilob în stil bizantin, des folosită la bisericile de zid. /5.32/ bazilica cu două nave întretăiate în cruce, deasupra cu o cupolă centrală. Stilul bizantin în pictura eclesiastică, făcută în bisericile de lemn de către ţărani instruiţi, localnici — precum am amintit — s-a păstrat până în prezent pe teritoriul tuturor mitropoliilor ortodoxe ca stil post-bizantin, care are diferite şcoli naţionale locale. Stilul din vechiul judeţ Satu Mare este înrudit cu postbizantinul moldovean, unde figurează şi imagini care nu au fost luate din iconografia canonică, ci din realitatea politică curentă /luptele cu turcii/, la noi au fost şi mai puţin respectate canoanele, şi mai mult aspectele ale politicii naţionale. Am mai amintit
