Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Artă
266 14 Ce este cauza acestei crize, legată de scop-funcţie şi valoarea estetică? Scopul casei este adăpostirea. Aristotel constată că aceasta determină forma clădirii de locuit, creată de arhitect, deci casa nu este numai suma materialelor de construcţie. Planul locuinţei depinde de program, adică funcţia conformă scopului. Poate fi bine urmărită în arhitectura populară schimbarea programului de locuinţe paralel cu transformarea modului de viaţă. Aşezările păstoreşti erau răsfirate, casa păstorească cu o singură încăpere este cea mai simplă, l-am găsit de exemplu la Bixad (15). Tipul de casă a crescătorilor de animale mai dezvoltat are o curte specific împrejmuită de către diferite anexe gospodăreşti, numit „ocolnic“ iar în 1. maghiară (akol) este „Baromudvar“ răspândit în judeţul Satu Mare în Lăpuşi, în judeţul Sălaj, Bihor şi Hunedoara. Adaptându-se la necesităţile agricultorilor, planul cu tinda intercalată între două încăperi şi în faţă cu un pridvor s-a răspândit în toată ţara. Situaţia centrală a tindei se explică cu funcţia sa complexă. în tindă este antreul şi bucătăria, locul cuptorului de copt pâine cu coş comun al casei care serveşte şi ca afumător. Intrarea la pod este din tindă. Până în secolul al XlX-lea toate casele rurale şi cu puţine excepţii şi orăşene, erau de acest tip. Populaţia română a modificat acest plan, lăsând tinda neîncălzită. Prispa cu stâlpi s-a format conform nevoilor agricultorilor, servind la protejarea uşii şi ferestrelor şi pe lângă aceasta poate fi depozit temporar şi uscătorie. Arcadele pridvoarelor seamănă cu coridoarele deschise şi porticul conacelor săteşti renaşcentiste. Schimbarea funcţiei reflectă şi schimbarea denumirii de tindă, care în limba maghiară este „pitvar“ antreu-bucătărie provenit din slavonă, pridvor în 1. română denumeşte prispa, târnaţ. în arhitectura populară românească în camera de locuit au mutat un cuptor special, pe care se poate găti în ceaun, mai nou pe plită în vase şi totodată serveşte pentru încălzit. Tinda încălzită, cu un cuptor de copt pâine-originală din zona de câmpie — datorită poziţiei sale centrale şi funcţiei complexe, este mai veche. Stabilirea originii acestor tipuri de case este o problemă complicată. Cuvintele târnaţ (tornác) pridvor (pitvar), cămniţă (kemence) în limbile română şi maghiară sunt de origine slavonă. Ordinul benedictin de origine franceză în secolul al X-lea avea mănăstire în nordul Tisei, răspândeau noile metode de agricultură, şi arhitectură, probabil ei au transmis de la populaţia atohtonă slavonă denumirile slavone din agricultură şi arhitectură. Stabilirea origini elementelor autohtone al arhitecturii de lemn, şi sursa de unde au fost preluate, necesită multe cercetări. Este cert că sunt anumite caracteristici amintite din cauza cărora se pot distinge clădirile de locuinţe şi biserici al etniilor române, maghiare, germane, ucrainiene etc. Pe lângă acest fapt poate fi deosebit chiar şi situaţia ierarhică socială a beneficiarului din coloraţia veche a casei aristocraţia şi biserica aveau clădirile vopsite în alb, meseriaşi liberi aveau case galbene, şi iobagi vopseau în culoare albastră. în cazul aşezărilor de agricultori, la casele aliniate la marginea drumurilor, casa de tip I. a fost modificată în sens că a fost plasată lângă trotuar cu latura îngustă a casei, având un fronton şi acoperiş teşit. Dacă se păstrează între trotuar şi casă o mică grădină, se păstrează şi prispa care protejează ferestrele, sau în zona deluroasă aici este intrarea în piv
