Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Istorie
166 10 consideraţie deosebită pentru semenii săi şi din dorinţa creerii cadrului necesar ridicării sociale a românilor prin învăţătură, s-a străduit să construiască, la Turda, în 1893, o şcoală pe care a dăruit-o locuitorilor care i-au purtat o neasemuită recunoştinţă2. Corespondenţa primită de la Vincenţiu Babeş, Iuliu Coroianu, Gh. Pop de Băseşti, George Bariţiu, D. P. Barcianu, George Bogdan Duică, Valeriu Branişte, Eugen Brote, loan Droc, şi alţii arată strădania acestora de a imprima activităţilor desfăşurate acea atmosferă care să redea românilor încrederea în viitoarea izbândă. Pentru permanentele legături pe care transilvănenii le-au avut în permanenţă cu românii de peste munţi, este semnificativă scrisoarea dr. I. C. Drăgescu din Craiova care la 1874 se adresa astfel Emiliei Raţiu „Românii transilvăneni sunt un popor democratic prin excelenţă, mai democratici decât fraţii săi din România liberă. Au inimă, au curaj, au devotament, acestea trebuie cultivate cu afecţiune“. Continuându-şi gândul, într-o altă scrisoare, acelaş doctor, îi exprimă Emiliei Raţiu, dorinţa fierbinte ca Transilvania să se unească cu România, sugerându-i ideia ca şi femeile române să intre în arena luptei. în 1877 cu gândul îndreptat mereu spre Transilvania, dr. Drăgescu scria: „Un război crâncen ameninţă Orientul Europei. Pe malurile Dunării se agită destinele românismului, fiţi încredinţată că ne vom face datoria şi chiar de vom cădea, vom cădea cu glorie. în asemenea momente supreme, eu apelez la Domnia ta, şi la toate surorile din Transilvania, rugându-vă să faceţi un comitet de doamne pentru Turda şi satele din jur şi să deschideţi liste de subscriere în ajutorul soldaţilor români. Ceeace daţi pentru venitoriul României, libera Românie va ţine cont de sacrificiile voastre3.“ Din Cernăuţi, Nicu Ţurcanu îi mulţumeşte Emiliei Raţiu pentru a-i fi dat prilegiul să vină în contact cu vetrele de cultură şi civilizaţie românească din Transilvania şi România. In întregimea ei, corespondenţa ne ajută să parcurgem diferitele faze de redactare a memorandumului. în 1888, din Turda, loan Raţiu se adresa astfel lui A. Mureşianu: „Dl. Bariţiu îmi scrie că te-ai apucat de elaborarea memorandului. Cred că nu-mi vei lua în nume de rău dacă referitor la cuprinsul aceluia îţi voi atrage atenţiunea de câteva împrejurări de la care depinde rezultatul favoritoriu al acelui memorial. După părerea mea, trebuie să fie cât se poate de scurt dar să cuprindă în sine toate gravaminele noastre; să fie în stil diplomatic cu vorbe frumoase dar nu servile, să spună adevărul, să combată sistemul şi regimul, dar nu pe naţiunea maghiară; ici colea, unde s-ar putea evita combaterea elementului maghiar să se restrângă atacul la aristocraţi şi privilegiaţi, căci aceştia sunt şi au fost inamicii noştri neîmpăcaţi pe când poporul lor şi al secuilor au iobăgit deopotrivă cu noi4.“ Scrisoarea este semnificativă pentru atitudinea românilor la adresa maghiarilor. De asemenea, prezintă un deosebit interes corespondenţa care atestă interesul manifestat de străini faţă de lupta românilor pentru dreptate. Astfel George Pop de Băseşti îi comunică lui loan Raţiu că un corespon-3 Ibidem, dosar 566, 1894—1896. 3 Ibidem, dosar 326, 1888. * Ibidem, dosar 548, 1895.
