Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)
Istorie
11 167 dent al ziarului „Allgemeine Zeitung“, din München, afirmă că în spatele conducătorilor luptei românilor pentru drepturi stă naţiunea întreagă; de asemenea, un corespondent englez arăta în ziarul „Independence Roumaine“ că dorinţa fruntaşilor politici ai românilor din Transilvania este de a pune problema naţională mai presus de interesele partidelor din România5.“ Fruntaşii politici români s-au străduit să întocmească memorandumul de o aşa manieră încât să exprime întreg adevărul în numele căruia luptau. închişi pentru curajul de a fi exprimat durerea unui neam întreg, memorandiştii au fost sprijiniţi moraliceşte de numeroasele scrisori venite din toate colţurile României. La 6 mai 1895, din Cetatea de Baltă Andrei Molnariu şi Miron Dascălu se adresau lui loan Raţiu în următorii termeni: „în suferinţele voastre, vă cerem ajutor, tărie şi putere, dee D-zeu ca principiul salutar, cauza sfântă şi dreaptă, pentru care v-aţi jertfit să triumfeze şi voi, cu amânare să deveniţi liberi în ciuda duşmanilor, spre bucuria iubiţilor noştri şi ai întreg neamului nostru. Cu voi am fost, cu voi sântem şi cu voi vom fi până la cele din urmă6.“ Locuitorii din Cetea, la 6 mai 1895, scriau iubiţilor lor martiri: „Mîine, în 7 mai se împlineşte un an de cînd cu multă iubire de neam v-aţi expus şi cu îndrăzneală aţi primit a apăra sfânta cauză a mult cercatului nostru neam, pentru care aţi suferit şi suferiţi în temniţele ungureşti. Vă mulţumim din inimă pentru dragostea şi jertfele aduse pe altarul naţiunii române. Primiţi asigurarea că, conştiinţa noastră nu este liniştită, câtă vreme vă ştim că suferiţi pe nedrept pentru noi7.“ Scrisorile de acest fel sunt numeroase şi semnificative pentru ceea ce a constituit procesul memorandiştilor pentru întreg neamul românesc. „Neînfrânţilor luptători! Prea iubiţii noştri martiri şi conducători — scriau locuitorii din Iara. : „Cu cea mai mare dragoste, ce o putem nutri în piepturile noastre strivite şi oţelite către Voi, iubiţii noştri conducători şi martiri, în ziua de astăzi 7 mai, o zi care va fi de neşters în memoria noastră. Voi, care cu o pacienţă de fier, ce numai românul o posedă, sunteţi apăsaţi de aerul infect al zidurilor, întunecoaselor temniţe, şi numai din dragoste şi iubire curată ce o manifestaţi faţă de poporul românesc, care pururea vă are în sufletul lui! Credeţi iubiţilor! că numele vostru, faptele voastre, suferinţele voastre sunt întipărite cu litere neşterse în inima noastră, în tot minutul, în toate rugăciunile noastre ne rugăm pentru voi, ca zilele ce le aveţi a le petrece în acele temniţe blestemate, să vă fie spre mângâierea sufletului vostru şi al nostru8!“ Nu mai puţin interesante sunt scrisorile schimbate între familia Raţiu şi în special cele ale Emiliei Raţiu cu diferite societăţi care arată activitatea socială a acestora. Astfel, Societatea de lectură „Inocenţiu Micu Klein“ îi mulţumeşte Emiliei Raţiu pentru contribuţia bănească acordată. Corespondenţa cu preşedintele Societăţii literar-sociale „România“ — Constantin Moisil, cu Octavian Tăslăuanu, secretarul Asociaţiei pentru literatura română şi cultura poporului român, C.U. Societatea 5 Ibidem, dosar 582, 1895. e Ibidem, dosar 782—783, 1894. 7 Ibidem, 1176—1193, 1896. 8 Ibidem, dosar 1203, 1877.
