Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 9-10. (1992-1993)

Istorie

MIŞCAREA MEMORANDISTÄ.

IMPLICAŢIILE EI IN CADRUL TRIPLEI ALIANŢE

NEVIANTUNÄREANU

După „dezamăgirea“ din 1878, România nu putea rămâne izolată, iar cel mai mare pericol apărea cel rusesc. Normal, un minim de garanţie îi putea oferi doar Tripla Alianţă, constituită între 1879—1882. Parţială garanţie, pentru că Germania a încercat permanent să menajeze Rusia, chiar dacă oficial era aliată cu Austro-Ungaria şi Italia, reînnodând „Alianţa celor trei impăraţi în 1881 şi 18841. Astfel încât regele Carol a aşteptat intrarea Italiei în rândul Puterilor Centrale în 1882, drept contrapondere la tendinţele de expansiune în sud-estul Europei ale Austro- Ungariei şi la oscilaţiile Germaniei1 2. Abia în acest moment au început demersurile pentru aderarea statului român la Tripla Alianţă, prin trimiterea lui P. P. Carp la Viena, definitivate după vizitele lui Carol I şi I. C. Brătianu în Austro-Ungaria3. Oricum, tratatul încheiat cu Austro- Ungaria şi cu Germania în 1883 era valabil pe un termen de doar 5 + 3 ani şi, mai ales, era secret. Biograful principalului artizan al tratatului, P. P. Carp, precizează că „era cea mai expresă dorinţă a regelui ca să se păstreze tăcere asupra lui, mai întâi pentru a nu indispune împotriva noastră Franţa şi Rusia, şi al doilea pentru a evita inutile manifestări lăuntrice din partea franco şi rusofililor. Persecuţiile ungurilor împotriva românilor ardeleni provocaseră o vie mişcare de indignare în toată ţara împotriva monarhiei austro-ungare, şi nu era în adevăr momentul ca regele României să vină să spună poporului său că el era în alianţă cu cei care-i persecutau fraţii.“4

Alianţa secretă a României cu Austro-Ungaria5, la care a aderat şi Germania, mediată şi apărată cu insistenţă de aceasta a intrat în impas o dată cu apropierea şi apoi expirarea termenului său limită — octombrie 1891. Acesta a coincis cu momentul de maximă efervescenţă al mişcării naţionale româneşti dintre Revoluţia de la 1848 şi Unirea din 1918: mişcarea memorandistă.

1 Nicolae Ciachir, Gheorghe Bercan — Diplomaţia europeană în epoca modernă, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 400.

2 loan C. Filitti — Rusia, Austro-Ungaria şi Germania faţă de România până la 1916, în loan C. Filitti — „Contribuţii la istoria diplomatică a României în secolul al XIX-lea, Bucureşti, 1935, p. 70.

3 Gheorghe Nicolae Căzan, Şerban Râdulescu-Zoner — România şi Tripla Alianţă 1878—1914, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 115—117.

4 C. Gane — P. P. Carp şi rolul său în istoria politică a ţării, voi. II, Bucureşti, Editura Ziarului „Universul", str. Brezoianu 23—25, 1936, p. 141.

s A. Slivăţ, M. Tudorică — Tratatul româno-austro-ungar din anul 1883, în „Revista Arhivelor“ nr. 2, Anul X, Bucureşti, 1967, p. 339—342.