Radoslav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 7-8. (1986-1987)
Istorie
15 261 Alţii socotie că or veni muscalii şi or lua ţara şi n-o mai fi Dumitraşcuvodă domn stăpîn. Bucatele se scumpiră la Ieşi că nu aducea nimeni de nici o parte că fiind bejenii... Şi feluri de felurimi de spaime umbla“32. Intr-un asemenea climat marcat de neajunsuri de tot felul soarta recoltelor a reprezentat una dintre marile obsesii ce a tulburat liniştea comunităţilor rurale. Lucru explicabil pentru o societate care s-a aflat de nenumărate ori la limita ultimă a posibilităţilor de subzistenţă, pentru o societate mereu ameninţată de spectrul foametei. Lipsa seminţelor sau timpul nefavorabil în perioada semănatului compromiteau de la început viitoarea recoltă. Excesul de umiditate sau frigul împiedicau germinaţia, iar inundaţiile, seceta, grindina, bruma sau chiar o zăpadă căzută devreme compromitau total sau parţial producţia încă înainte ca recolta să ajungă la maturitate. Dar aceasta nu era totul: lăcustele, şoarecii sau melcii reprezentau duşmani de temut care — în lipsa insecticidelor — produceau pagube enorme33. în cazurile fericite în care culturile ajungeau la maturitate o altă primejdie plana asupra lor: imposibilitatea strîngerii şi punerii la adăpost a recoltei din cauza brumelor, a ploilor sau a zăpezilor venite prea devreme. Ca să nu mai vorbim de campanii şi jafuri care goleau pivniţele, distrugeau hambarele şi incendiau holdele, precum şi de obligaţiile senioriale. Şi astfel de la un an la altul se consuma dramatic un ciclu de iluzii şi speranţe, de teamă şi deznădejde. însemnări lapidare vădesc profunda dezamăgire a celor confruntaţi cu asemenea realităţi. „Acest an, atîta de rău şi nenorocos au a fost cît nu-i condei care să poată scrie fără numai pe scurt “, notează un David Tomă din Oradea la 180534. Obsesia unor recolte îmbelşugate este mereu prezentă la nivelul climatului mental cotidian iar nevoia de siguranţă şi certitudine privind evoluţia favorabilă a vremii este evidenţiată de interesul manifestat faţă de cărţile de prevestire în general35 şi faţă de calendare în mod deosebit36 37. Studiul implicaţiilor profunde a capriciilor climaterice şi a evoluţiei imprevizibile a vremii în durată lungă ne permite să pătrundem în imaginarul omului din pragul epocii moderne. Ca o primă concluzie putem desprinde faptul că foametea şi frigul sínt două componente materiale ale vieţii ce marchează rezistenţa fizică a organismului uman şi în egală măsură psihologia sa. Zilele „de viscol cumplit“ ce făcea „să nu se vadă om cu om de viscol cu ninsoare“ în alternanţă cu „cel mai nesuferit şi mai cumplit ger“ manifestate pe durata unei ierni întregi oboseau şi epuizau 32 Ion Neculce, op. cit., p. 191. 33 Aurel Micluţa, Contribuţii la o cunoaştere istorică a invaziilor de lăcuste in nord-vestul României, în „Marmaţia“, 4 (1980), p. 430; vezi şi nota 19. 34 Ilie Corfus, op. cit., p. 128. 35 Nicolae Cartojan, Cărţile populare în literatura românească, ed. Il-a Bucureşti, 1974, I, p. 217—235; M. Ga st er, Literatura populară română, ed. a Il-a, Bucureşti, 1983, p. 327—352. 36 Mircea Tomeseu, Calendare româneşti, 1733—1830, Bucureşti, 1957. 37 G. T. Kirileanu, Însemnări istorice, în „Convorbiri literare“, 1923, nr. 1, p. 51.
